Se poate mai bine: #4 New Adult

    În fiecare gen există cărți bune și cărți proaste – desigur, asta depinde și de gusturile personale ale fiecăruia. Dar pentru că plouă cu cărți populare de calitate mai mult sau mai puțin îndoielnică, voi încerca să vă recomand ceva ‘mai bun’. Sper să vă prindă bine.

    couple-bed

    Nu știu dacă există genul “New Adult” la noi, nu e cu adevărat recunoscut nici în afară, dar el în teorie cuprinde cărțile pentru tinerii mai puțin tineri (sau adulții mai puțin adulti) – pe scurt, undeva între adolescenți și adulți, orientativ pe la 18-25 ani.

    Unii explică și mai simplu cum “New Adult” e de fapt un soi de pornografie pentru adolescenți. Și e OK, au și ei nevoie de așa ceva, dar nu toate cărțile din acest gen au conținut sexual ridicat (unele doar mai multă violență sau personaje mai mari ca și vârstă, după cum veți vedea), așa că și această definiție e cumva incompletă.

    Și nu știu nici cui să îi țin partea, dar cu siguranță cărțile de cea mai slabă calitate pe care le-am rasfoit vreodată le-am găsit în această secțiune (proporțional cu cât de populare sunt acele titluri). Pentru că pe cât de absurda e definiția genului în sine, pe atât de absurde pot fi unele cărți.

    Așa NU

    Am adăugat (doar) aceste cărți aici pentru că sunt probabil cele mai populare,
    dar am senzația că lista asta ar putea crește foarte repede.

    “Fericirea începe azi” + “Cinzeci de umbre”

    new-adult

    De ce nu imi sunt pe plac, vă intrebați?
    Hmm, cu ce sa încep oare?

    De multe ori în acest gen de cărți, personajele feminine sunt total lipsite de personalitate, dețin maxim 2 neuroni și le place să fie călcate în picioare de orice bărbat cu bani pe care il consideră atrăgător.

    Personajele masculine însă parcă sunt rupte dintr-un centru de detenție – barbați geloși, extrem de posesivi, gata să sară la bataie dacă cineva le privește măcar ‘femeia’, femeie pe care le place să o umilească și să o trateze ca pe un obiect, dacă nu mai rău.

    Poveștile (aparent) nu urmăresc nicio traiectorie, intriga e dată de gelozie și prostie și totul se rezolvă în pat – pentru că (deh!) ei pot fi complet nepotriviți în realitate, dar când e vorba de sex se potrivesc de minune. Și oare contează și altceva într-o relație? Pentru ei, NU.

    Desigur, vorbesc de cărțile de mai sus și de multe altele.

     Așa DA

    În orice regulă există și exceptii. Sunt și cărti bune, scrise de autori talentați și care, deși nu beneficiaza de aceeași atenție, ar merita oricând să le ia locul pe rafturi.

    e-usor-sa-te-iubesc_featured

    Am început cu “E ușor să te iubesc” / “Easy“, pentru că e la noi, probabil, una din cele mai cunoscute din listă.

    Deși personajul masculin are și el câteva porniri obsesive, iar domnișoara din rolul principal nu învata nici ea prea bine din greșeli, totuși – per ansamblu- povestea a funcționat. Fiind plină de umor, inserând puțină tragedie și o doză bună de romantism, această carte ușor-ușor a cucerit întreaga lume.

    Desigur, am gândit toate aceastea înainte să citesc al 2lea volum care l-a prezentat pe Lucas ca fiind puțin prea interesat de Jaqueline față de cum imi plăcea mie a crede (coincidențele fiind complet intenționate în cea mai mare parte a timpului), motiv pentru care m-a și dezamăgit puțin.

    Dar, cu toate astea, rămâne una din cărțiele NA care merită atenția cititorilor.

    he-she

    He+She” e o carte absolut adorabilă, și ascunde și ea nuanțe ceva mai profunde.

    Și în acest caz e vorba de 2 persoane cu trecuturi cutremuratoare (ca în mai toare cărțile NA), dar cei doi sunt atât de plini de viață, iar povestea lor de dragoste e atât de frumoasă, încât nu am simțit că face parte din același gen.

    De altfel Michelle Warren scrie absolut minunat. O admiram încă de când lucra la trilogia “The Seraphina Parrish” și, deși mi-a fost teama să îi citesc ultima carte (știind din ce gen facea parte), am fost surprinsă foarte plăcut, He+She plăcându-mi chiar mai mult. Adesea mi se pare că scriitoarele gândesc mai întai scenele sexuale și apoi contureaza povestea în jurul lor. Acesta nu e cazul, totul decurge natural și fiecare capitol e mai fermecator decât precedentul.

    Mai mult decât atât, în genul NA aceasta e probabil favorita mea și mi-aș dori să fie mai cunoscută, mai citită, pentru că merită cu adevarat.

    one-and-only-featuredRecenzia mea pentru „One & Only” poate fi găsită pe blogul în engleză și în scurt timp și aici, deși am citit această carte pentru prima dată în 2013.

    Rar mi se întâmplă să recitesc o carte (timpul e prea scurt și lumea cărților prea mare) și mai rar să le iubesc la fel de mult de fiecare dată, cum mi s-a întâmplat cu această carte.

    Ce o face oare specială? Personajele – avem parte de 2 personaje absolut inteligente, cu mare interes pentru carieră, pentru studii, dincolo de dubla lor poveste de dragoste. Familia joacă și ea un rol important și am mai fost cucerită și prin umor, pe lângă atracția dintre Tess și Dylan care e inevitabilă. Ca să nu mai spun că și personajele secundare sunt tare bine conturate, dând cărții o frumusețe aparte.

    Nu o să mai insist, veți afla mai multe în viitorul apropiat.

    boomerangDe curând am citit o carte puțin diferită și destul de bună, cel puțin după părerea mea.

    Burying Water” de K.A. Tucker spune povestea unei tinere care și-a pierdut complet memoria în urma unui îngrozitor abuz ce a lăsat-o pe jumătate moartă, și treptat își reface viața alături de o familie iubitoare, care îi oferă tot sprijinul necesar.

    Capitolele alternează între prezent și trecut, între punctul ei de vedere și cel al iubitului său, cel care ar fi capabil de orice sacrificiu ca ea să primească o a doua șansă.

    Încă nu am apucat să scriu un review, poate voi face asta curând.

    Seria “Flat-Out Love“:

    flat-out_series

    Această serie aparține genului mai mult datorită varstei personajelor (deși în a 2a carte autoarea a introdus și o scenă streamy, de dragul cititorilor și a genului și puteți să le considerați împreună o singură carte NA, oricum spun aceeași poveste) și probabil doar primele 2 cărți se încadrează aici, pentru că Celeste e încă la liceu în ultimul volum. Povestea e pe cât de emoționantă, pe atât de amuzantă; personajele sunt incredibile, unice și fermecătoare; conversațiile sunt absolut perfecte (iar cele online mi-au pus pe buze atât de multe zâmbete și m-au facut să mă îndrăgostesc de personaje).. Ce să mai, recomand din suflet această serie.

    Mare-Tranquillitatis-featuredMare Tranquillitatis” / “The Sea of Tranquility” face parte din acest gen datorită temei abordate – destul de “întunecate”. Mă refer la abuz și la cât de greu îi e personajului feminin să revină la un oarecare nivel ‘normal’. Populară fiind și la noi, nu mă îndoiesc că știți deja despre ea. Desigur, aparent prea puțin o leagă de cărțile de la “Așa Nu”, deși mi-ar fi plăcut ca personajele de mai sus să fie pe atât de puternice și plăcute pe cât sunt cele de aici.

    Nu pot spune că această carte e perfectă, am avut probleme cu finalul și cu câteva clișee apărute pe alocuri, dar per total a fost o lectură plăcută și m-am bucurat să aflu că a fost tradusă și la noi.

    boomerangUltima carte în lista (pentru moment) este “Boomerang” de Noelle August.

    Recenzia înca se lasă așteptată, dar cartea în sine mi-a plăcut destul de mult cât să vi-o recomand.

    Personajele sunt amuzante, atracția dintre cei doi palpabilă, iar povestea (ca și coperta) pare plină de culoare. Desigur problemele celor doi puteau fi ușor rezolvate, dar de câte ori nu am gândit asta în timp ce citeam o carte, nu? Plus că protagoniștii sunt atât de amuzanți încât e o plăcere să le urmărești povestea.

    unteachable

    Update: Adaug și un “așa POATE” 🙂

    Deși mi-am dat seama că NEW ADULT e un gen care poate chiar nu e de mine, am zis să mai fac o recomandare, ușor neobișnuită pentru că nu am terminat de citit această carte (dar până și eu am putut observa că povestea ascunsă în spatele acestei minunate coperți e mult peste calitatea celor de la “Așa nu”, cu toate problemele pe care le întâmpină).

    Unteachable” spune povestea interzisă dintre un profesor și o eleva, iar unii dintre “prietenii mei de cărți” susțin că e o mai bună versiune a poveștii din “Slam” (nu am cum să confirm, pentru că nu am citit-o nici pe aceea). Mi s-a părut că e bazată pe insta-love (printre altele), ceea ce mi-a tăiat din elan, dar a primit laude de la persoane în care am mare încredere când e vorba de cărți, așa că am decis să o trec aici momentan.

    Și cam atât pentru azi.
    În timp voi mai adauga desigur preferatele mele din acest gen. Și, de ce nu, sunt deschisă și la sugestiile voastre.