Toate stelele de pe cer.. și încă mai multe, atâtea merită această serie, această carte!
Dacă ar fi să definiesc într-un singur cuvânt „Fărâme de şoapte” („This Shattered Wolrd”) aș alege să spun că e pur și simplu minunată, de la prima pagină până la ultima. Ador personajele create de Amie și Meagan, Jubilee & Flynn fiind la fel de bine definiți ca și Lilac & Tarver.
Povestea în sine e la fel de fermecătoare, chiar dacă diferită din aproape orice punct de vedere (comparativ cu prima); schimbările de situație sunt la fel de năucitoare, deși mai puțin fantastice; iar legătura dintre cele 2 cărți este palpabilă – sunt complet diferite dar e așa ușor să simți că fac parte din aceeași serie. Plus că fanii cuplului anterior o să se bucure de scurtele lor apariții în aceast volum.
O să recunosc, „Cioburi de Stele” rămâne favorita mea: felul natural în care povestea a evoluat, chiar dacă mulți au considerat-o puțin prea lentă, mi s-a potrivit ca o mănușă; sarcasmul personajelor m-a amuzat și m-a făcut să le admir deopotrivă; iar partea emoționantă a poveștii m-a fascinat de-a dreptul. Totuși, sunt convinsă că cei mai mulți cititori vor adora acest volum și probabil îl vor prefera înaintea primului.
De ce? Pentru că acțiunea e incitantă, fenomenală și te ține cu sufletul la gură încă de la primele pagini. Cadrul în care are loc aceasta e total opus primului, personajele având ocazia să interacționeze la un (cu totul) alt nivel și, deși finalul poate fi considerat previzibil, mare parte din acțiune e complet imprevizibilă și absolut surprinzătoare.
Titlu, copertă, structură:
— A se nota că, momentan, afișată pe blog e coperta din Australia,
care are un stil asemănător cu cel al ediției în română (eu rămânând însă fana celei din US) —
Îmi place când coperta se creează special pentru carte, îmi place când se pune pasiune în acest scop, iar rezultatul reflectă conținutul poveștii. Acum eu nu știu în ce moment acest Flynn și-a pierdut nasturii de la cămașă (:p) dar coperta e una reușită, urmând același stil ca și „Cioburi de stele” și oferind câteva indicii despre acest volum.
Titlul (cel în engleză) este perfect, Avon fiind o planetă tânără, cu mare potențial de dezvoltare, distrusă însă în urma conflicelor dintre cele 2 tabere și nu numai. Later Edit: denumirea in română – „Fărâme de şoapte” – e la fel de potrivită, „șoaptele” având un rol tot mai important în poveste.
Între capitole găsim câteva vise (încă nevisate), scurte pasaje care spun multe despre Jubilee, despre trecutul dar și temerile sale. E o idee originală în sinea sa și leagă într-un mod inedit cele 2 volume.
După cum am mai spus, acțiunea pare că îți taie respirația. Nu există momente de repaus pentru că fiecare personaj își cunoaște prioritățile și luptă pentru ceea ce consideră că este drept până în ultimul moment, până când are dovezi clare că nimic nu e așa cum pare. Finalul e plauzibil, mai puțin dramatic prin comparație, lăsând loc pentru anticiparea a ceea ce ar putea urma în următorul volum. Și nu știu voi cum sunteți, dar eu mor de nerăbdare să vad cum se va încheia povestea.
Conținut și personaje:
Atât Jubilee cât și Flynn sunt persoane cheie în lumea în care trăiesc.
Flynn este „nativ” de pe Avon și un pacifist convins (chiar dacă se află în fruntea rebelilor); Jubilee (pe scurt Lee) face parte din armata care, prin rotație, se ocupă de asigurarea păcii între cele 2 părți și să spunem că se descurcă foarte bine în tot ceea ce face. Nu o să insist pe această latură pentru că aș dezvălui prea multe, nu atât despre ei cât despre cadrul în sine. Cert e că, interacțiunea dintre Flynn și Lee poate fi comparată cu doi meteoriți care se ciocnesc, iar în urma acesteia Avon nu va mai fi niciodata la fel.
Mi-a plăcut că fiecare dintre ei își cunoștea foarte bine partea din Avon în care trăia, fiecare avea calități ascunse și se completau astfel perfect. Dacă în „Cioburi de Stele” avem doar 2 personaje (excepție făcând căteva capitole), aici Flynn și Jubilee fac parte din grupuri complexe, din mediul lor natural, luptând unii împotriva celorlalți; dar cei doi se străduiesc în aceeași măsură să supraviețuiască, să găsească adevărul din spatele lucrurilor pe care nu le înțeleg.
Flynn e și el ușor sarcastic, dar gândește mai mult cu inima (ceea ce poate fi și bine, dar și rău), în timp ce Lee e puțin mai dură și mai focusată, poate uneori prea mult și pe detalii ca să mai vadă și imaginea de ansamblu. E un război lipsit de sens între ei, unul care îi schimbă – Flynn e împotriva violenței, contrar felului în care îl cunoaștem; Lee mai întâi lovește și apoi stă la povești, deși pe parcursul cărții dă dovadă de o mare stăpânire de sine. Amândoi sunt plini de calități, dar au și o parte vulnerabilă și aceea e cea care îi unește, pentru că amândoi au suferit și au nevoie să știe, filozofic vorbind, că dincolo de nori și de ceață mai strălucește și un soare.
Povestea de dragoste e plină de tandrețe și nesiguranță, decurgând în mod fluid, natural, treptat, fără grabă. Există momente în care orice speranță e pierdută, dar și momente în care timpul pare că se oprește, pentru o clipă, pentru ei.
Dar mai sunt și alte personaje care ne atrag atenția – Tarver, desigur, care e neschimbat și la fel de minunat, Molly, Sean și Sofia (nu o să vă spun cine sunt, pentru că puțin suspans nu strică), plus un personaj negativ nou pe care să ne focusăm tot dezgustul.
Concluzii:
Aș putea găsi 10 limbi în care să îmi declar iubirea pentru această carte și această serie și tot nu ar fi de ajuns. Este una din favoritele mele și mă simt onorată că am avut ocazia să o citesc anticipat. Mii de mulțumiri!
Spor la citit.. la miez de noapte!
Găsește cartea (în engleză): Okian | Books-Express
Citește recenzia în engleză pentru „Fărâme de şoapte” / “This Shattered World”
de Amie Kaufman & Meagan Spooner aici.