Inimi Chimice by Krystal Sutherland

SYNOPSIS:

“Henry Page nu a fost niciodata indragostit. Se considera un spirit romantic fara speranta, caruia nu i-a fost dat sa intalneasca iubirea la care spera – una de tipul celor din filme, care faca inima sa tresara si sa nu-l lase sa doarma si sa manance. In schimb, s-a multumit sa invete ca sa ia note mari si sa intre la o facultate buna; dar si sa devina in sfarsit redactor-sef al ziarului de liceu. In clasa a XII-a, intr-o zi de joi, la prima ora, isi face aparitia Grace Town, iar Henry isi da seama ca totul se va schimba.

Grace nu seamana cu fata din visurile lui – merge in baston, poarta haine baietesti care-i sunt prea mari si pare sa faca dus cam rar. E limpede ca ceva e defect in fiinta lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atat mai frumoasa si isi doreste mai mult ca orice s-o ajute sa-si lipeasca bucatile pierdute din suflet. “

… Read more Read less…

REVIEW

O carte dulce-amăruie, ca o amintire plină de duioșie..

Am citit ”Inimi Chimice” la sfârșitul lui 2016 și este, de altfel, prima operă internațională din genul Young Adult pe care am avut plăcerea să o citesc în română. Cu siguranță nu va fi ultima. A fost și una din favoritele mele, nu atât datorită poveștii de dragoste (care poate părea puțin bizară pe alocuri), cât prin prisma stilului autoarei de a scrie (prin tonul optimist și plin de viață al naratorului, așa cum reiese din traducere) și felului în care sunt abordate anumite teme, mai mult sau mai puțin ascunse printre rânduri.

Mereu am preferat personajele masculine ca și naratori. Vocea cinică și sarcastică a lor și perspectiva diferită față de a mea mă fac să savurez mai mult acele cărți, ele părând mai lipsite de drame inutile. Iar aici m-am lovit și de un dulce sentiment de déjà vu, dând peste citate care păreau rupte din cumva din gândurile mele. Spuneți voi, atunci cum să nu mă atașez emoțional de așa o carte?

Povestea în sine…

Pe la mijlocul cărții simțeam că sunt martorul unui potențial accident fatal. Din acela care te înfioară, dar totuși nu îți poți lua ochii de la el. Aveam sentimentul că ceva grav se va întâmpla și îmi va da toată povestea peste cap. Nu o să spun dacă a fost așa sau nu, o să mă focusez pe acele aspecte care au dat un caracter intim acestei cărți.

Chiar mă gândeam cu puțin timp în urmă cum noi nu ne îndrăgostim de persoane, ci de iluzii, proiecții ale acelor persoane în mintea noastră. Uneori ele sunt aproape de adevăr, reușim să ne cunoaștem partenerul/partenera, alteori sunt precum Fata Morgana, o iluzie atât de puternică și îndepărtată de adevăr, încât realitatea devine sfâșietoare. Nici nu ar putea fi altfel, doar cum putem cunoaște bine pe altcineva când noi abia ne cunoaștem pe noi înșine, cand ne surprind propriile decizii, când ne petrecem timpul schimbându-ne în continuu și căutându-ne neîncetat?

Când privesc cerul nopții, imi amintesc că nu sunt altceva decât cenușa rămasă de pe urma unor stele de mult dispărute. Ființa umană e o grămadă de atomi, care se întâlnesc o vreme, sub o formă ordonată, și apoi se risipesc. Pe mine mă liniștește propria nimicnicie.

Și mai e și dorința noastră de a repara lucruri. Problema aici? Faptul ca lucrurile se schimbă, oamenii se schimbă, clipă de clipă ne transformăm, iar bucățile pe care le-am lăsat în urmă nu se mai potrivesc oricât ne-am încăpățâna să le punem la loc. Tindem să urcăm oamenii pe piedestal într-un mod egoist, fără ca ei să ne ceară măcar asta și, cu cât îi urcăm mai sus, cu atât pentru ei e mai lungă și mai grea căderea.

Personajele…

Povestea pare narată de un Henry mai matur și mai înțelept decât cel prezentat în carte. Un Henry plin de umor și cu o voce sarcastică, ce critică jucăuș fiecare eșec al tinereții sale. Tânărul nostru din perioada adolescentină e puțin naiv, dar cu o inimă de aur, de aceea ca și cititor nu poți decât să îi ierți neajunsurile și să speri că va primi ceea ce își dorește.

Grace e la capătul opus al lui în atât de multe feluri. O fire vulcanică ce îi dă viața peste cap, ce vine și apoi pleacă doar ca să revină iar, e caldă și indiferentă și atât de plină de contraste îi pare, încât Henry rămâne etern fascinat de al ei mister.

Relația lor nu este nici pe departe una clasică, dar e una care pe el îl marchează, îl schimbă, îl face să își dorească imposibilul și să riște oricât pentru a o păstra.

Uneori am senzația că nici nu exiști.

Venind vorba de relații, mi-a plăcut mult dinamica relației dintre Henry si prietenii săi, precum și cea dintre tineri și părinții lor. Sunt momente calde, pline de umor care pot părea mărunte, dar care spun multe despre naratorul nostru.

Concluzii…

O carte cu personaje tridimensionale, cu referințe spre cărți, cântece, filme care îi conferă nu doar autenticitate, dar și fac cititorul să se simtă mai aproape de narator. O carte nu doar despre iubire, ci și despre drumul spre maturitate al unui personaj. O carte scrisă minunat, plină de citate fermecătoare (din păcate nu le-am putut atașa acestei recenzii pentru că sunt prea explicite în ceea ce privește traiectoria poveștii), o carte pe care o recomand cu mult drag!

Spor la citit.. la miez de noapte!

Storia Books, vă mulțumesc pentru exemplarul oferit.
A fost o surpriză absolut încântătoare!

Găsește cartea în Română: Elefant  |  Libris
Găsește cartea în Engleză: Books-Express  |  Okian

Click aici pentru recenzia în engleză.