Recenzie: Printre tonuri cenușii by Ruta Sepetys

SYNOPSIS:

V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.
Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia.
Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

Citeste recenzia in engleza pentru “Printre Tonuri Cenusii” / “Between Shades of Gray” de Ruta Sepetys aici.

… Read more Read less…

REVIEW

Imaginează-ți cum ar fi dacă mi-ai călca inima în picioare, ai tăia-o în mii de bucățele, ai pune sare pe ea și ai da-o de mâncare la rechini.. Cam asta am simțit eu atunci când am citit această carte.

Și îți va părea ciudat când voi spune despre ea că a fost ‘minunată’, dar totuși “Printre tonuri cenușii” e o poveste absolut captivantă, deși descrie una din cele mai întunecate epoci ale istoriei omenirii.

Unele scene sunt de-a dreptul repugnante, iar partea cu adevărat cumplită e că realitatea (în istorie) a fost cu mult mai dură și mai plină de amărăciune. Și mărturisesc cu tristețe că eram pregătită pentru mai mult, mă așteptam la momente mai sfașietoare de atât. Dar ăsta e un lucru bun, pentru că povestea Linei nu e ușor de digerat și oricum mi-a rupt inima în câteva momente.

Îmi este greu să descriu emoția puternică pe care am simțit-o răsfoind aceste pagini. Îmi este greu să descriu dezgustul și furia ce m-au curprins, tristețea care m-a năpădit când pas cu pas am urmărit povestea Linei și nedreptațile pe care le-a trăit (atât ea, cât și familia ei), iar asta din 2 motive: pentru că e cumplit să îți imaginezi de câtă cruzime pot da dovadă oamenii și pentru că povestea e ruptă din realitate, istoria nostră e scrisă cu sângele multora care au suferit (de mii de ori mai mult decât personajele din această carte) și au murit în mizerie si suferință.

Totuși, într-un loc parcă lipsit de speranță se poate naște încă speranța, iar în timpul lecturii chiar dacă nu era descrisă cruzimea sau suferința, erau alte lucruri care mă dureau la fel de mult. Și e ciudat, dar cel mai mult m-a atins tocmai încrederea oamenilor în mai bine, zâmbetele lor sincere, glumele și amintirile unor timpuri frumoase, demult apuse pentru ei. Era iubirea cea care mi-a frânt inima, era gândul că li s-a luat tot ce au avut, dar nimeni nu le-a putut păta sufletele. Și asta e trist, nu se simte ca o victorie pentru ei ci, dimpotrivă, lasă doar un gust amar.

Dar din aceleasi motive am și iubit această carte. În felul lor de a fi am văzut că omenirea mai are o sclipire de speranță. Trupurile lor erau lipsite de putere, de vlagă, dar totuși ei țineau cu tărie de visele lor, de speranțele lor, chiar dacă poate niciodata nu mai urmau să se îndeplinească.

În recenzia în engleză am vorbit despre legătura dintre speranță și coperta cărții, despre cât de potrivită este pentru această poveste. Dar bănuiesc că acelasi lucru e valabil și pentru ediția în română (care corespunde celei cu coperta moale internațională); mă uit la cea care poate fi Lina – cu ochii închisi – și am speranța că îi va deschide. Că dincolo de suferință, de tot ce a îndura există șansa unui nou inceput. Imaginea înfățișeaza răceala cu care au fost întâmpinați acei oameni, cruzimea cu care au fost tratați, sfârșitul care îi poate aștepta pe oricare din ei, dar totuși nu e lipsită de speranță.

Iar personajele, nici nu știu cum să descriu cât de atașată am fost de majoritatea, cât de complexe au fost – de la pesimistul chel, la copiii plini de viață, mult prea tineri și inocenți ca să înfrunte cruzimea lumii în care s-au născut.

M-a marcat felul în care toți au evoluat pe parcursul poveștii: copiii care au trebuit să crească înainte de vreme, bătrânii cărora nu le-a mai rămas decât amintirea a ceea ce a fost, părinții care au făcut sacrificii supreme pentru copiii lor. Toți și-au sădit în suflet furie, și ură și rușine, toți au păstrat capul jos când meritau respect. Au pierdut tot ce au avut, dar le-a rămas speranța că într-o zi o minune se va întampla, și pentru asta au luptat cum au putut, cât au putut, chiar și până la ultima răsuflare..

Artista fiind, Lina a schițat lumea văzută de ea, nedreptatea și durerea celorlalți. Mărturia ei secreta însemna felul său de a merge mai departe, fiecare nou desen nu era doar un semn de sfidare, ci îi oferea și încrederea că într-o zi tatăl său o va găsi.

Și pentru că am rămas fără cuvinte și nici nu vreau să spun prea multe despre povestea în sine, o să închei aici. Și sper că viața voastră e oricum, numai nu gri.

Spor la citit.. la miez de noapte!

Găsește cartea: Elefant | Libris | BookCity

Citește recenzia în engleză aici.

Coperta de recenzie:

printre-tonuri-cenusii

Citate Favorite: 

Din păcate nu am cartea în româna, doar în engleză, așa că citatele de mai jos (cu excepția primului) sunt în limba în care au fost scrise de autoare (nu știu dacă nu au fost modificate la traducere, așa că prefer să nu le adaptaptez). Dacă voi avea ocazia le voi înlocui cu cele din ediția în română:

“V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

“Andrius, I’m … scared”
He stopped and turned to me. “No. Don’t be scared. Don’t give them anything, Lina, not even your fear.”

“Are you really on page 300 or are you skipping ahead now?”

“We’d been trying to touch the sky from the bottom of the ocean.”

“Sometimes there is such beauty in awkwardness. There’s love and emotion trying to express itself, but at the time, it just ends up being awkward.”

“I planted a seed of hatred in my heart. I swore it would grow to be a massive tree whose roots would strangle them all.”

“Sometimes kindness can be delivered in a clumsy way. But it’s far more sincere in its clumsiness than those distinguished men you read about in books. Your father was very clumsy.”

“I shut the bathroom door and caught sight of my face in the mirror. I had no idea how quickly it was to change, to fade. If I had, I would have stared at my reflection, memorizing it. It was the last time I would look into a real mirror for more than a decade.”

 

  • Alina

    Am citit si eu Printre Tonuri Cenusii si sunt de acord cu tine, e una din cele mai emotionante carti pe care le-am citit.

    • Ari

      Ruta e una din autoarele mele favorite. Și a doua carte a ei mi-a plăcut mult și, conform spuselor ei, urmează să publice o carte la fel de emoționantă. Tot ce pot zice e că abia aștept!

  • Amelia

    ♥. Enough said.

    • Ari

      Thanks! :*

  • Simona

    Minanata si cartea si recenzia. Ma bucur ca am dat de blogul tau.

    • Ari

      Mersi frumos si te mai astept. 😉

  • Raluk

    E printre putinele carti care m-au facut sa plang. Atata cruzime descrisa si asa cum spui si tu, gandul ca toate lucrurile astea s-au intamplat, e absolut cutremurator iar cartea e de o frumusete rara. Superba!

    • Ari

      Ai dreptate, cartea e absolut minunata de la primul fior pana la ultima lacrima. Ma bucur ca ti-a placut si tie 🙂