Au trecut 6 ani de când am citit cea mai drăgălașă carte. Aceasta!
Și pentru că am avut ocazia să o recitesc de curând – de data aceasta în română, mulțumită celor de la Editura Storia – am retrăit din plin acel sentiment de duioșie și împlinire de care nu mă pot sătura. Mi-aș dori să mă pot întoarce în timp, în anii adolescenței mele, și să îmi dăruiesc această carte. Mi-ar fi colorat sufletul într-un curcubeu de fericire, pentru că asta face autoarea – pictează emoții în cuvinte, fix în conturul inimii mele. Nu degeaba e una dintre cărțile mele favoritele.
Dacă ați citit vechea mea recomandare, știți prea bine că Graffiti Moon m-a încântat și atunci peste măsură, iar sentimentul persistă, poate chiar a mai crescut între timp. Mi s-a părut tot atât de amuzantă și plină de culoare, m-a lasat cu același dor nebun să călătoresc peste oceane, în căutare de minunate graffiti-uri pe străzile din Melbourne (am și făcut asta cât timp am stat in Marbella de altfel), mi-a făcut în același fel inima să tresară, să se umple de duioșie cu fiecare cuvânt, cu fiecare capitol, cu fiecare pas mai aproape de a-l întâlni pe Shadow – misteriosul artist.
Deși simplă, povestea e descrisă într-un mod cald și, în același timp, intens. M-a cucerit prin naturalețea personajelor, prin loialitatea lor față de prieteni, prin candoarea și tandrețea de care dau dovadă la interior, prin pasiunea lor pentru artă, pentru frumos, dar și prin nevoia lor de iubire – sentimente cu care oricine se poate identifica, indiferent de vârstă.
Magia se petrece (în mare parte) preț de o noapte, ceea ce poate părea puțin, dar este timp suficient ca lucrurile să se deruleze în mod natural, fără grabă. Personajele – fie ele principale sau secundare – reușesc să seducă cititorul, să îl transporte în lumea lor plină de culoare și speranță, să îl lase să se piardă printre frumoasele rânduri și să se regăsească mai apoi; reușesc să îl facă să îi pese, să spere cu toată inima la un sfârșit fericit pentru ei toți.
La începutul cărții Lucy pleacă în căutarea unui vis ascuns în noapte, dorindu-și să deslușască în sfârșit misterul din spatele artistului care a împânzit orașul cu graffiti-urile sale. E în căutarea celui care pare că desenează imagini menite, într-un fel greu de descris, parcă pentru ea. Ceea ce nu știe Lucy este felul în care acea noapte urmează să o modeleze pe ea, cu aceeași tandrețe și fermitate cu care ea transformă simpla sticlă în artă.
Desigur, o parte din mine s-a regăsit în Lucy – în nesiguranța ei (pe care o maschează uneori printr-o ușoară aroganță), în felul în care se încăpățânează să găsească sensuri duble acolo unde poate nici nu sunt (sau… sunt ele oare?), în firea ei explozivă, în perseverența ei. Probabil de aceea aventura ei mi s-a lipit de suflet.
Și venind vorba de asta, drumul său se întretaie cu cel al lui Ed (cel care poate să o ajute să îl găsească pe Shadow – dar își dorește oare el asta?), un tânăr aflat la răscruce de drumuri, un tânăr care a pierdut mai mult decăt a primit, un tânăr care tânjește la fel de mult ca și ea să fie înțeles, un tânăr capabil să riște orice pentru cei dragi lui. Dar mai important decât toate astea, un tânăr care nu îi este întocmai necunoscut – sau indiferent – și cu care are mai multe în comun decât ar fi crezut vreodată.
Grupul se mărește subit, incluzând și prietenii celor doi (Leo, Dylan, Jazz și Daisy), fiecare dintre ei avand propriile planuri pentru noaptea ce urmează, fiecare dintre ei croindu-și drum spre inima cititorului – sunt toți plini de viață, atât de tineri și de naivi, atât de drăgălași încât nu ai cum să nu îi îndrăgești. Împreună ne învață că niciodată nu e prea târziu, că mereu e loc de o a doua șansă, că frumusețea adevărată se ascunde în noi, în inima noastră, în visele noastre, în încercările timide sau stângace de a ne găsi fericirea și, de ce nu, iubirea.
CONCLUZIE…
Graffiti Moon e o carte care te face să visezi cu ochii deschiși, care te face să zâmbești din adândul inimii. E o carte care pare că îti transformă sufletul într-perete gol pe care să poți desena în voie, sau intr-o bucată de sticlă pe care să o modelezi după forma viselor tale. E o carte care îți invită inima la creație, care inspiră dragoste pentru artă. Și desigur, așa cum am mai spus, este o poveste de dragoste plină de gingășie. E dulce, e copilăroasă, dar în același timp profundă fără să se străduie.
O recomand din suflet și le mulțumesc celor de la Storia Books că au adus-o pe rafturile librăriilor noastre!
Spor la citit.. la miez de noapte!
Găsește cartea: Libris – Elefant
PS: Cum am uitat oare să laud coperta? Îmi este atâââât de dragă!
Hei, tu – da… tu, tu, cel care nu ai citit cartea încă, ce mai aștepți?!