Mă încearcă un sentiment de profundă confuzie.
Mi-e greu să îmi adun gândurile și să spun ce simt exact legat de această carte, așa că vă invit să aveți răbdare până mă reculeg…
Într-un fel, poveștile precum Bad Romance sunt esențiale pentru tinerii nostri.
Nu știu dacă și câți ați observat, dar se promovează la greu în literatură relațiile disfuncționale, de dependență emoțională, pline de personaje posesive, uneori chiar și agresive. Manipularea e adesea văzută în cărți ca fiind romantică și sinceră să fiu îmi vine puțin greață când dau de povești de genul acela. Pentru că o relație în realitate se bazează pe respect, iubire, comunicare, experiențe trăite în doi – și bune, dar și rele – prin care împreună să evolueze. Repet, împreună.
Pe de altă parte, indiferent din ce direcție privesc subiectul, lucrurile care se întâmplă în această carte sunt reale, trist de reale. Desigur, nu mi se întâmplă mie sau ție, poate nici lui sau ei. Dar cuiva i se întâmplă, iar din pacate acei “cuiva” sunt mulți (nu mai zic că trăim în țara aia care se vrea “tradițională” și înțelegeți voi ce vreau să zic prin asta, dar mă îndepărtez deja de cartea noastră).
Ceea ce vreau să spun e că subiectul din Bad Romance e o adevărată problemă care are nevoie de voce, cartea aceasta e necesar să fie citită, “auzită”, povestită, tinerii să știe să arate cu degetul: “Vezi ce face băiatul din cartea asta? E un lucru rău! Stai departe de cei ca el!”.
Cum zice puștiul meu: “simplu!”.
Și atunci de ce o fi oare complicat?
Pentru că șantajul emoțional poate fi subtil, dar e otrăvitor (uneori chiar letal), nu doar pentru relație, ci pentru persoana care ajunge să se închidă tot mai mult, să se consume din interior, până nu mai rămâne nimic. Și acele persoane au nevoie de ajutor.
O să fac iar o paranteză… Eu am un copil care învață lucruri din cărți. Știe să nu pună degetul în mămăliga fierbinte, pentru că Ema* a făcut asta deja. Știe cum se digeră mâncarea, pentru că i-am arătat într-o carte Usborne**. Știe să se joace de-a imaginația nu doar pentru că Benny*** sau Anton**** i-au arătat asta în cărțile lor, ci pentru că are zeci de povești în căpșorul lui mic, mii de imagini colorate, milioane de cuvinte noi adunate. Din toate a învățat câte ceva.
Și o să îmi spuneți: da, dar copilul tău nu are nici 3 ani, în timp ce tinerii au capacitatea să discearnă. Și nu zic că nu e așa, ci doar că e periculos să le dai un exemplu negativ, fără ca ei să știe asta, și să speri că vor învăta o lecție la sfârșit.
Cărțile au putere. Cărțile dau exemplu. Iar cei care scriu pentru tineri ar fi bine să devină conștienți de asta! Nu e de ajuns să spui că e ficțiune cartea ta (gata, te-ai spălat pe mâini!), e timpul ca autorii să își asume responsabilitatea pentru cuvintele scrise și să se gândească la cum vor fi interpretate ele de cititori.
Întorcându-mă la cartea de față…
Problema mea e că dincolo de necesitatea acestei povești, felul cum a fost scrisă nu m-a convins. Au fost o suită de elemente care nu i-au tăiat neapărat din importanță, dar mi-au tăiat mie din plăcerea de a urmări această poveste și deznodământul ei.
Recenzia mea în engleză a luat cu totul altă formă până aici (mai directă), așa că o să îmi iau libertatea de a aborda și personajele în mod puțin diferit.
O să pornesc de la cuplul principal.
Relația lor a început sub semn de întrebare. El face un anumit gest care ridică un avertisment mare și gras (!), dar care trece neobservat de fătuca noastră; ea are o atitudine relativ obsesivă legată de el; drept urmare încep relația într-un mod disfuncțional de la început. Ceea ce aș fi vrut din suflet să nu fie cazul. Pentru că în felul acesta eu nu am putut nici să cad în capcana lui Gavin, nici să mă simt sufocată de situație în locul lui Grace.
Pe de altă parte, Grace fuge de familia sa, familie care duce disfuncționalul la niste limite extreme și absurde (probabil există părinți atât de oribili pe lumea asta, dar nu era necesar pentru povestea noastră să fie chiar așa).
Comportamentul lor îngrozitor, uneori strigător la cer, doar taie din credibilitatea și autenticitatea poveștii. Pentru că aici cititorul înțelege de ce Grace schimbă un iad pentru un altul, când altceva era mai bine să înțeleagă – că o relație poate începe frumos, dar poate ajunge să sufoce treptat și sunt semne prin care se poate recunoaște acest lucru, de exemplu.
Dar autoarea a privit altfel lucrurile, s-a îndârjit în a adăuga prea multe elemente pentru a oferi operei sale și mai mult dramatism, a complicat inutil povestea și a pierdut din mesajul pe care ni-l promite descrierea cărții.
Iar – dacă tot suntem aici – adevărul e că sunt persoane care se trag din familii echilibrate și minunate, dar care totuși cad în capcana unor relații sufocante – nu că ar avea relevanță pentru povestea de față, e doar o observație.
Prietenele ei încearcă să o ajute, dar felul în care se implică e prea “evident”, prea similar cu felul în care însuși Gavin încearcă să o manipuleze, ceea ce ar putea ridica alte probleme. Unde mai pui că la început o împing în brațele lui, iar apoi țin morțiș să o împingă în brațele altcuiva. Iar aici își face apariția și un al doilea personaj masculin care mie mi-a părut a fi o copie aproape fidelă a lui Gavin – e drept, ceva mai șlefuit pe la colțuri, și nici nu a avut un rol major, totuși însăși existența lui în carte a fost un lucru care m-a dezorientat.
A învățat ceva din asta fata noastră? Aș vrea să spun răspicat DA, însă-i mai mult un POATE firav și anemic.
Concluzia…
Am avut așteptări mai mari. Poate prea mari.
Am vrut să pot rezona cu povestea de dragoste, să observ modificări subtile în dinamica cuplului, am vrut să găsesc în Bad Romance o poveste dureros de realistă. Dar ce am descoperit a fost mai mult o fantezie complicată. Poate e vârsta cea care își spune cuvântul, poate acum 10 ani (hei, de la o vârsta numerele încep să scadă) aș fi perceput totul altfel.
Bad Romance este o poveste care intrigă, dar aș fi vrut să ofere și o morală strecurată printre rânduri. A sunat mai mult a “ți-ai facut-o cu mâna ta, trebuia de la început să știi cu ce te încurci, acum descurcă-te” și asta este trist, pentru că a avut mult mai mult potențial.
Totuși, o recomand.
Repet, e necesară.
Citiți-o, vorbiți despre ea, fiți deschiși la cei din jurul vostru, poate cu ea veți salva pe cineva.
Spor la citit, la miez de noapte!
Carte publicată în română de Editura Herg Benet
Pentru cei curioși, acestea sunt cărțile pentru copii menționate:
* Te iubesc orice ai face, Ioana Chicet Macoveiciuc
** Look inside your body, Usborne
*** Ursuletul Benny si calatoria in jurul lumii, Katja Reider & Tim Warnes
**** Aventura Elefantastică, Michael Engler & Joelle Tourlonias