Îmi este greu să scriu despre cărțile care îmi lasă o altă impresie decât cea la care mă așteptam. Și, deși a trecut ceva vreme de când mă tot gândesc cum anume să îmi expun parerea și să abordez acestă carte, tot nu pare să îmi fie cu ceva mai ușor.
În linii mari, Lumina Iubirii a fost o poveste romantică și de sezon, o poveste care pare că te cheamă să te cuibărești cu ea în mijlocul patului, cu o plapumă pufoasă pe tine și cu o cană cu ceai în mână. Dacă îți place Crăciunul așa cum îmi place mie, va adăuga un plus de savoare emoția de sărbătoare descrisă în carte – și la modul cel mai sincer, cand închid ochii parcă încă mai simt mirosul de cetină gândindu-mă la ea.
Cartea tratează cu duioșie tema efemerității – începând cu activitatea de sezon a familiei fetei, continuând cu vacanța ce pare tot mai scurtă și terminând cu povestea de dragoste căreia zilele îi sunt numărate (la propriu). De altfel, Sierra e prinsă mereu între două lumi, parcă predestinată să îi lipsească mereu cineva, iar acest lucru face ca povestea de iubire să fie ușor umbrită de îndoieli și mici regrete, indiferent ce decizie va lua.
Un alt aspect care mi-a plăcut a fost felul cum magia Crăciunul este prezentată sub forma bucuriei de a dărui, și nu oricui, ci celor care au cea mai mare nevoie.
Și totuși, ce i-a lipsit?
Am avut impresia că nu s-a întâmplat cam nimic. Misterul din spatele băiatului a fost ușor elucidat (facăndu-ma să respir puțin ușurată, pentru că nu aș fi apreciat drama inutilă), iar de acolo totul s-a rezumat la a decide dacă să ofere sau nu o șansă relației lor. De altfel, nici nu știu ce anume a stat la baza atracției lor (în afară de însăși atracția fizică, desigur), fapt ce a lăsat un puternic sentiment de instalove. Dar asta nu e un lucru chiar rău, pentru că “iubirile” din vacanță la asta se rezumă întotdeauna, deci ar putea ca însăși acest fapt să îi confere de fapt autenticitate.
În teorie, Lumina Iubirii pare tipul de poveste în care fata bună întâlnește băiatul rău, o rețetă care presupun că ar da roade, de vreme ce e adesea folosită în poveștile de dragoste. În practică insă, Caleb e un tânăr obișnuit cu o oarecare reputație ce lasă de dorit (într-un cu totul alt sens decât te-ai putea gândi). Înțeleg cum zvonurile pot lua amploare și unele lucruri pot părea mai grave decât sunt în realitate (nu că nu ar fi fost cel puțin bizar momentul de la care a pornit totul) într-un orășel în care toată lumea știe pe toată lumea. Cu toate astea tot mi s-a parut forțată situația – iar felul în care lumea o avertiza pe Sierra să stea departe de Caleb mi-a părut a fi un clișeu ce putea fi evitat complet. Nu a trecut neobservată nici ironia standardelor sale înalte, care par că s-ar fi prăbușit între timp, dar asta cred că ține de firea umană: cu toții țintim cât mai sus și e normal să fie așa, chiar și când ne mulțumin cu mai puțin.
Nota mea poate părea una mică – 2 steluțe din 5, pe Goodreads însă înseamnă că “a fost o carte ok”, ceea ce este potrivit.
În apărarea poveștii, aceasta se adresează tinerelor adolescente – iar eu, în ciuda aparențelor, nu mai sunt una de multicel. Clar mi-am dorit mai mult (sau prea mult) de la Luina Iubirii, probabil că acesta a fost și motivul pentru care am fost ușor dezamăgită. Dar sunt convinsă că multora le va fi pe plac, iar recenziile pozitive pe care le-am răsfoit până acum dovedesc pe deplin acest lucru.
Spor la citit, la miez de noapte!
