Cum pentru fiecare situație există 2 puncte de vedere (cel puțin), așa se întâmplă și cu cărțile pe care le citim…
Sunt cărți pe care le iubim, cărți care ne marchează, cărți pe care nu încetăm să le recomandăm, și mai sunt și acele cărți care ne lasă un gust amar, care nu ne impresionează, nici nu ne cuceresc oricât de mult ne-am dori acest lucru.
Desigur cred cu tărie că orice carte poate să fie pe placul oricărui cititor în anumite condiții (ce țin de dispoziție, alinierea stelelor, nevoia de divertisment.. iar lista rămâne deschisă) și nu pot să nu mă întreb: oare cartea a fost de vină sau de vină am fost eu?
În altă situație, alt timp, oare mi-ar fi plăcut mai mult? Pentru că daca aș fi foarte generoasă aș da 3 stele aceste cărți, dar (sinceră să fiu) chiar nu îmi amintesc să îmi fi stârnit prea mult generozitatea atunci când am citit-o eu.
Partea bună:
Începutul mărturisesc că mi s-a părut drăguț și m-a prins cumva conceptul, mă și vedeam iubind această carte. Mă întrebam ce s-a ales din băieții pe care i-a iubit, ce reacție vor avea când vor primi scrisorile și cum îi vor da viața peste cap.
Dar bucuria mea a fost de scurtă durată, după doar câteva capitole povestea a început să-si piardă din farmec, firul narativ să se complice inutil, conexiunea mea cu personajele s-a rupt subit, entuziasmul mi s-a dus în treaba lui, iar când am ajuns la final (un final care m-a dezamăgit profund) am regretat că am pierdut câteva ore prețioase din viața mea. Nu le voi mai primi niciodată înapoi.
Partea mai puțin bună:
Încep să mă satur de vocile complet imature din cărțile pentru tineri (cel puțin unele dintre ele). Și nu, nu intenționez să renunț la acest gen pentru că sunt și autori extraordinari, care scriu cărți impecabile, dar e cu atât mai dezamăgitor să văd unele povești așa pline de „succes”, dar așa lipsite de sens.
Pentru că „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” este doar încă o carte despre o domnișoară (care nu pare mai în vârstă de 11 ani, după modul de gândire) îndrăgostită lulea de prietenul surorii ei, al cărei univers plictisitor se învârte doar în jurul acelui băiat. Da, am mai văzut povestea altundeva, s-a terminat și mai bine, a avut și personaje mai bine conturate și mi-a dat și mai puține dureri de cap.
Dacă autoarea s-ar fi focusat mai mult pe tema scrisorilor însă, cartea ar fi fost cu adevărat originală.. și drăguță, și plină de farmec. Din păcate nu a fost așa. Nici tema familiei nu m-a impresionat, fiind prea multă invidie la mijloc ca să mă pot bucura de ea.
Și apoi povestea merge mai departe, iar domnișoara se preface că ar fi într-o relație cu alt băiat (de care nu îi place, până când parcă ar putea să îi placă) pentru a-l face gelos pe baiatul de care îi place (și care nu o place, până când poate totuși o să o placă). Din nou s-a dus la naiba originalitatea pentru că am mai citit și această poveste, în căteva rânduri chiar, mult mai bine executată de fiecare dată.
Finalul în schimb se vrea a fi original.
Atât de original că a trebuit să îl recitesc să îmi dau seama dacă lucrurile s-au întâmplat cum am citit de prima dată, atât de original încât parcă nici nu prea este totuși, și nici nu vă mai povestesc de gustul amar pe care mi l-a lăsat. Complet dezamăgitor.
CONCLUZIE:
Nu, nu voi citi al 2lea volum.
Sunt convinsă că multora le va fi pe plac această carte, dar pentru mine e mult prea imatură. Situațiile sunt absolut plictisitoare și posibil să fi făcut febră musculară de la atâta dat ochii peste cap.
Recunosc că a fost interesant conceptul cărții (repet, neexploatat suficient), iar coperta e cu adevărat drăgălașă, dar din nefericire „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” râmâne o carte care mi-a displăcut și despre care consider că nu merită atenția care i-a fost oferită.
Spor la citit… la miez de noapte!
Găsește cartea : Libris | Books-Express | Elefant | Okian
Citește recenzia mea în engleză pentru “To all the Boys I Loved Before” de Jenny Han aici.
