Sunt cărți care taie repirația, sunt emoții care inundă suflete, sunt cuvinte care pot frânge inimi si povești care te cuceresc – printr-un personaj, un paragraf, un gând ascuns printre rânduri.
MARE TRANQUILLITATIS e o poveste care îți va frânge puțin inima, dar care va rămâne în mintea ta după ce vei savura fiecare cuvânt.
Pe de-o parte, e o poveste despre suferință, despre oameni care au pierdut totul – speranța, identitatea, încrederea. Pe de altă parte, e o poveste emoționantă despre puterea de a merge mai departe, de a construi peste ceea ce ar părea a fi doar un castel de nisip; o poveste despre puterea de a iubi din nou fără teamă, de a dărui fără să aștepți ceva în schimb.
Nastya și-a pierdut identitatea, viața ei așa cu o știa, visele și ambițiile.. totul. Un moment a fost de ajuns să îi marcheze destinul și să îl schimbe complet.. Puțin câte puțin a uitat cine e cu adevărat, a renunța să vorbească, să aibă prieteni, să ducă o viață normală. Tot ce își dorește e să se răzbune, iar în drumul ei nu face decât să țină lumea la distanță. Dar adânc în inima sa încă se regasește dorința de a-și spune povestea, de a împărți cu cineva durerea care îi sufocă sufletul.
“Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.
N-am mai rostit o vorbă de față cu vreo altă persoană de 425 de zile.
Îmi detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie, şi tremură, şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe băiatul care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.”
Fără să știe, dorința i se îndeplinește atunci când îl întâlnește pe Josh. Amândoi tânjesc după o a doua șansă – ea își vrea viața înapoi, el vrea să aibă pe cineva permanent în viața sa.
Puțin câte puțin, cei doi învață că singurătatea e mai frumoasă în doi, că durerea e mai mică dacă ai un umăr pe care să plângi, iar bucuriile mai mari dacă ai cu cine să le împarți. Puțin câte puțin, cei doi învață să își deschidă inima și totul se schimbă: Nastya prinde glas, chiar dacă unele lucruri e mai bine să rămână nespuse, chiar dacă unele secrete sunt prea dureroase ca să fie puse în cuvinte.
Pentru că tot sunt la capitol personaje, aș mai vrea să spun câteva cuvinte despre Drew – un personaj foarte amuzant, deși naiv uneori; plin de încredere de sine, dar un prieten adevărat. Nu pot să spun că l-am plăcut la început, dar m-a cucerit pe parcurs (mai ales într-o scenă despre care nu voi putea spune nimic, pentru a păstra surpriza).
Există câteva lucruri care nu mi-au plăcut:
– o mică despărțire care nu își avea rostul;
– repetarea într-un fel a unei situații neplăcute – care m-a făcut să imi pierd puțin respectul pentru Nastya;
– și o întâlnire lipsită de sens cu Aidan – voi spune doar că dicuția lor a parut complet nerealistă.
Totuși, sunt mult mai multe lucrurile care m-au cucerit. MARE TRANQUILLITATIS e o poveste absolut emoționantă despre iubire, prietenie, despre ce înseamnă să o iei de la capăt, să lași trecutul în urmă și pornești pe un alt drum. Sper să vă placă și vouă cel puțin la fel de mult!
Spor la citit.. la miez de noapte!
Găsește cartea: Okian | Libris | Elefant
Citește aici recenzia în engleză a cărții “The Sea of Tranquility” de Katja Millay.
Coperta de recenzie:
