De obicei nu citesc cărți de acest tip – nu prea merg mână-n mână cu frica mea de întuneric, iar mie îmi place să citesc târziu în noapte. Dar cu „Anna în veșmânt de sânge” am hotărât să fac totuși o excepție.
Am citit-o din 2 motive: din dorința de a schimba perspectiva (o carte din punctul de vedere al unui băiat uneori se simte ca o adiere de vânt, e îmbietoare, diferită, proaspătă – dacă înțelegeți ce spun) și pentru că atât coperta cât și descrierea pur și simplu m-au cucerit. Am simțit nevoia să cunosc povestea lui Cas, să descopăr tragedia din trecutul Annei, să văd ce final poate avea o astfel de poveste.
„Nu suntem copii, niciunul dintre noi. Nu credem în basme. Şi, chiar dacă am crede, cine am fi?”
Deși imatur și poate prea plin de sine, Cas e tipul de personaj cu care îți face plăcere să petreci ceva timp, în mintea sa. E curajos, îndrăzneț, puțin singuratic și bântuit de propriul trecut și de lipsa tatălui său, dar tocmai asta spune multe despre cât de puternic este el ca și erou.
Recunosc, poate Cas nu e el chiar cel mai bun vânător de fantome (încă), multe dându-i nenumărate bătăi de cap, dar situațiile prin care trece sunt interesante și adesea chiar pline de umor. De asemenea, felul în care încearcă să îmbine viața personală cu cea de „vânător” duce la câteva momente care pot fi atât duioase, cât și hazli.
Un alt aspect care mi-a plăcut a fost atmosfera descrisă, puțin sumbră (am citit cartea noaptea, cum altfel dacă nu după miezul nopții, și am simțit și ceva mici fiori).
Și ar fi păcat să nu menționez și prietenii lui Cas, care îl susțin și ajută, și despre care abia aștept să mai aflu lucruri noi în următorul volum și să iau parte la noi aventuri alături de ei.
„Se întâmplă ceva cu mine şi nu ştiu ce anume. Fata asta, a cărei imagine o privesc, e un monstru, o criminală. Fata asta, din cine ştie ce motiv, mi-a cruţat viaţa. Îi urmăresc cu degetele contururile părului, prins cu o panglică. Am o senzaţie de căldură în piept, însă capul îmi e rece ca gheaţa.”
Când a venit vorba de Anna am fost puțin prinsă între ciocan și nicovală, cum s-ar spune…
Într-un fel povestea ei m-a atins, am resimțit în fiecare celulă tragedia ei, am simțit nevoia de a schimba cu ceva destinul ei. Am suferit pentru tânăra care, în loc să trăiasca cea mai frumoasă zi din viață, s-a trezit într-un coșmar însângerat și fără de sfârșit.
Pe de altă parte a fost singura poveste pe care am cunoscut-o. Și atunci m-am întrebat: cum rămâne cu celelalte fantome din carte, cu poveștile lor, cu tragediile prin care au trecut și care au lasat așa o amprentă în viețile lor de „după”? M-am întrebat de ce Anna, de ce povestea ei era mai importantă, de ce altcineva nu a meritat în ochii lui Cas o a doua șansă?
E clar că partea romantică a poveștii e motivul, nu sunt naivă și nici nu vreau să vă induc în eroare, dar mi-aș fi dorit mai mult. Aș fi sperat ca dorința lui Cas de a salva sufletul Annei să nu aibă legătură cu călcâiele ce i s-au aprins. Mi-aș fi dorit să nu se fi „îndrăgostit” (nu în acest volum cel puțin), ca motivația lui să fie una pur rațională. Plus că nu am crezut nici pentru o clipă în acea „iubire”, pe care eu am considerat-o forțată oricum. Nu îndrăznesc să mă întreb unde aceasta poate duce, voi vedea curând în al doilea volum.
„Anna nu seamănă cu nimic din ce-am văzut până acum. Forţa ei pare să nu aibă limite, ca şi tolba ei cu şiretlicuri. Nu e o oarecare fantomă amărâtă, scoasă din sărite de faptul că a fost împuşcată mortal. Ea e moartea însăşi, cumplită şi iraţională, şi chiar când e în veşmânt de sânge şi vene tot nu pot să fac altceva decât să mă holbez la ea.”
CONCLUZIE:
„Anna în Veșmânt de Sânge” e o carte care stârnește curiozitate, care dă palpitații inimii cititorului și care înduioșează în aceeași măsură. E o carte care merită toată atenția publicului (mai ales cel tânăr), ea fiind diferită de toate acele lecturi omogene, ce urmăresc același fir narativ și aceleași clișee. Eu abia aștept să citesc volumul doi. Voi?
Spor la citit, la miez de noapte!
Găsește cartea : Libris | Bookcity | Books-Express | Corint
