Cucerita de la prima vedere. Fermecata chiar.
Mintea mea e plina plina de speranta si iubire, de imagini cu ingeri si demoni, cu creature mitice si razboaie mai vechi ca lumea insasi. Mintea mea tipa acum ca vrea mai mult, mult mai mult, sufletul meu stie ca aceasta e o poveste pe care nu o va uita.
Despre carte pe scurt:
1 cuvant: Spenanta!
2 cuvinte: Absolut minunata!
3 cuvinte: O iubesc enorm!
4 cuvinte: Citeste-o, ce astepti?!
Karou e cu siguranta personajul feminin preferat de mine cu tot ceea ce o reprezinta. E ciudat, pentru ca nu exista pic de asemanare intre noi si totusi legatura dintre ea (ca personaj) si mine (ca si cititor) a fost incredibil de puternica – o inteleg perfect, in felul cum gandeste, in ceea ce simte, in deciziile si sperantele ei. In absolut tot.
E o fata frumoasa, cu par albastru si foarte talentata la desen. Lucrarile ei infatiseaza o lume de vis, cu creaturi bizare si cu povesti fermecatoare.
Pentru restul lumii e o fata plina de imaginatie, dar Karou ascunde un secret: desenele ei descriu povestea vietii ei.
Dar sa vedem acum, ce anume o defineste?
Dragostea:
Asa diferite cum suntem, am putut gasi in ea bucatele din mine: teoria ei despre fluturasi, despre cum se simt zburand in stomac, e doar una din ele. Oare poate sa iti lipseasca sa simti ceva ce nu ai simtit nicioadata? Eu zic ca da..
“Papilo stomachus: creaturi fragile, vulnerabile la inghet si tradare”
Nevoia de apartenenta
E greu sa nu iti cunosti propria poveste, sa simti ca nu apartii de nicio lume, sa iti lipseasca lucruri pe care nu le-ai avut, sa cauti neincetat si sa nu stii ce anume. Karou mereu isi dorea mai mult, mereu avea nevoie de mai mult in toate.
Prietenia:
In primul rand trebuie sa o mentionez pe prietena ei Zuzana – as fi vrut sa fie si prietena mea, asa draga mi-a fost. Amuzanta, mereu alaturi – ca o ancora ce o tinea pe Karou la suprafata, ca un soare care sa ii lumineze viata.
Dar pana si fostul prieten al lui Karou era fenomenal. Increderea si sarmul lui mi-au pus multe zambete pe buze. Desigur, ideea ar fi fost sa nu il plac, dar daca nici macar ea nu era imuna la el, eu ce sanse aveam in fata lui?
Dorintele:
Tineti minte fiecare dorinta pe care si-o pune Karou, unele vor avea o mare importanta cand va veti asteptati cel mai putin, pentru ca in ele e ascunsa esenta a ceea ce Karou este de fapt.
Familia:
Mult mister in jurul celor 4 creaturi, atat de mult incat credeam ca stiu totul despre ei la un moment dat si s-a dovedit a fi o simpla iluzie. Stiti, la sfarsit am simtit chiar nevoia sa o iau de la capat, sa vad cate indicia au fost presarate prin poveste, caci sunt convinsa ca au fost destule si pe toate le-am ratat. As vrea sa ma intorc la inceput si sa ii strang in brate, sa fie toti acolo la un loc, fericiti, cu infatisarea lor groteasca.. As fi vrut sa fi stiut, la fel isi doreste si Karou..
Misterul:
Viata ei e plina de mister. Nu, gresesc, viata ei este un intreg mister. Pagina cu pagina privim povestea din unghiuri diferite si aflam lucruri noi si surprinzatoare nu doar depre Karou, ci si despre acele creaturi care fac parte din viata ei.
Praga:
Daca inainte imi doream sa vizitez Praga pur si simplu, acum am un nou motiv. E locul pe care Karou il numeste “acasa”. Dintre toate locurile din lumea asta si nu numai, e singurul loc al ei, unde poate fi ea insasi, unde are prieteni, o viata intreaga. Acolo se simte “acasa” chiar si cand inima si mintea ei sunt “altundeva”.
Speranta:
Va amintiti ca am zis ca acesta e cuvantul care descrie toata cartea. Pe de-o parte asta e semnificatia numelui lui Karou, pe de alta parte pentru ca aceasta poveste e magica, iar magia se naste din speranta.
Si la sfarsit l-am lasat pe Akiva. Nu, nu a fost o greseala, e complet intentionat. O sa va las sa ii descoperiti povestea singuri, dar o sa va las si cateva indicia despre cateva momente speciale:
– Ochi de foc;
– Dragoste;
– Dorinte;
– Catedrala;
– Amprenta;
– Camp de lupta;
– Bal mascat;
– Madrigal.
Poate credeti ca am spus prea multe, dar de fapt nu am zis nimic. Povestea e complicata si plina de surprize si va va fermeca de la prima pana la ultima pagina. Tot ce ramane de mentionat e ca uneori sfarsitul e doar un nou inceput.
Spor la citit… la miez de noapte!
Găsește cartea (Engleză): Okian | Libris
Recenzia in engleza pentru “Daughter of Smoke and Bone” poate fi gasita aici.
Am citit cartea in engleza, abia astept sa am ocazia sa o recitesc in romana 🙂
My review cover:
