“Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni” este o carte încântătoare, care m-a amuzat mai mult decât îmi este poate confortabil să recunosc. De asemenea, ne oferă personaje bine conturate, acțiune palpitantă (și/sau puțin mister) de la un capăt la altul, iar atmosfera descrisă e una plină de voioșie.
Ceea ce a început ca o călătorie ce se dorea a fi plină de distracție, dezmăț și aventuri amoroase, a luat cu totul altă turnura – amorul find înlocuit cu fuga, dezmățul cu pericolul, iar distracția… Distracția nu putem spune că a lipsit, pentru că Monty e un povestitor plin de haz și chiar și în momentele cele mai penibile știe să-și țină fruntea sus.
Vânați și pe uscat și pe apa, cei trei – Monty, Felicity și Percy – vor avea nevoie de toate deprinderile și îndemânările din dotare ca să facă față provocărilor întâlnite în cale. Pe lângă asta, Monty luptă cu afecțiunea pe care i-o poartă lui Percy, sentiment care face ca tragicul din viața (și călătoria) să se transforme într-un profund amuzament.
Sunt două elemente care mi-au captat atenția aici – parodia la adresa societății britanice din acea vreme, precum și poziția în acea societate a fiecărui individ – și nu întâmplător grupul nostru cuprinde o femeie dornică să studieze și un băiat de culoare din înalta societate. Probleme sunt puse, rezolvări sunt sau nu găsite, singura constantă este umorul de care dă dovadă naratorul pe tot parcursul cărții.
Și da, personajele SUNT punctul forte al acestei cărți. Calitățile, defectele, nevoile, neîmplinirile – toate acestea se îmbină minunat în fiecare dintre ei, astfel încât nici nu știu dacă aș putea numi un favorit.
Tonul satiric al lui Monty, îndârjirea lui Felicity precum și devotamentul lui Percy fac ca această călătorie plină de peripeții să fie hazlie, palpitantă, dar în același timp să le ofere și posibilitatea de a evolua. Concepte precum sănătatea în acea epocă istorică, rasismul, sexualitatea, locul în societate, manierele, etc., toate sunt atinse într-un mod natural, firesc, fără să sune a predică.
Mă întorc iar la personaje. La Felicity, o femeie tânără și inteligentă care dovedește că mai are multe de oferit. La Monty, acel “sărac băiat bogat” care își plânge existența, fără să realizeze de câte privilegii beneficiază (până când le pierde). La Percy care crede că are viitorul scris deja, care nu îndrăznește să spere la mai mult, deși i se cuvine.
Și apoi este povestea de dragoste. Nu mi-a aprins călcâiele, deși ambii sunt adorabili, dar m-a făcut să sper cu toată inima la un final fericit, aparent greu de atins.
Iar la final, tot ce pot spune este că “Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni” este o poveste care creează dependență. O mie de pagini dacă mai avea, le savuram rând cu rând și-mi mai doream o mie.
Spor la citit, la miez de noapte!
