Una dintre cele mai aspectuoase cărți din biblioteca mea este cu siguranță Magonia. Ador grafica simplă și de efect a coperții, care m-a atras chiar de la prima privire. Mi-am dorit să o citesc de când a apărut, dar, cu atâtea cărți la îndemână, ea a rămas mereu în așteptare. Iar când s-a ivit ocazia să citesc ediția în română, nu am ezitat nici pentru o clipă.
Ceea ce mi-a plăcut mult la această carte este creativitatea de care dă dovadă autoarea. Descrierile sunt incredibile, magice, te fac să îți dorești să îți iei zborul și să descoperi ce minunății se ascund dincolo de nori, te fac să îți dorești să-ți găsești și să asculți cântecul ce se (poate) ascunde în tine. Stilul de a scrie e de altfel diferit de ce am mai întâlnit, iar faptul ca autoarea nu a reciclat o tema deja întâlnită in alte (zeci, sute, mii de) cărți îi dă de la început un farmec aparte.
Când e vorba de ficțiune niciodată nu sunt sigură de cat e imaginație și cât e inspirație din realitate, dar mi-a trezit interesul de a afla mai multe despre poveștile, aparent din istorie chiar, în care oamenii credeau că au văzut corăbii ascunse pe cer, printre nori. Plus că oricum a fost atractiv să observ corelațiile dintre evenimentele ce se petreceau, în carte, pe pamânt și care erau, de fapt, influențate de creaturiile fantastice din lumea creată de autoare.
Lumea de deasupra e minunata, plină de aventură și culoare – păsări, hibrizi, creaturi care par că înnoată în înaltul cerului, corăbii, pirați ai cerului. Și apoi mai e și aspectul muzical, foarte important, care pare că leagă toate aceste elemente în ceva ce, pentru mine, a părut unic.
De partea celaltă însă, povestea a fost la fel de incredibil (de data asta) de previzibilă. Nu a adus nimic nou în afară de lumea descrisă și chiar a ajuns sa atingă câteva clișee pe care eu nu le prea agreez. Pe plan romantic inima e o formă cu trei colțuri, dacă înțelegi ce zic, iar ăsta e o problemă pentru mine, chiar dacă de această dată chiar nu aveam o preferință pentru ce aș fi vrut ca Aza să aleagă la final (nu că m-aș fi așteptat la altceva).
De asemenea, m-am lovit de naivitatea ei. Are încredere mult prea ușor și e dezamăgită adesea. Nu o învinuiesc întru totul, pentru că nu e vina ei că toata viața sa a fost o minciună, un vis, un mister, dar am avut așteptări mai mari de la Aza. Cât despre bunul ei prieten Jason, el mi-a părut incredibil de drăguț si loial, dar pentru a o ajuta se presupune că a făcut lucruri incredibile pentru cineva de vârsta și chiar statutul lui. Mi se pare că toate acele capabilități ale lui de a afla informații și a o urmări au fost exagerate până la refuz, chiar și când e vorba de ficțiune.
Am spus deja cum muzica joacă un rol important, am avut însă o mică problemă cu asta atunci când, în toiul acțiunii, personajul principal încremenea și cânta. Și dacă impresionantul ei cântec nu era destul? N-ar fi avut nevoie și de puțină strategie? Zic și eu.
Dacă te uiți așa la cer, ai senzația că e un imens poem schimbător, sau poate o scrisoare, care inițial a avut un autor, apoi, după ce pământul s-a mișcat, un alt autor a completat-o. Așa că stau și mă uit la cer, până când, într-o zi, voi putea să o citesc.
Concluzia:
Oricum, Magonia rămâne o carte interesantă, ușor de savurat. Povestea nu este foarte complexă, dar are parte de un cadru mirific în care se desfășoară acțiunea, iar cititorul se poate identifica ușor cu personajele. Sunt curioasă în ce direcție se va merge de aici povestea, în următoarea carte, poate chiar vom afla mai multe detalii legate de istoria creaturilor fantastice care împânzesc cerul, plutind pe nori cu vapoare impresionante și aducând prin cântecul lor schimbări la care nici nu s-ar aștepta oamenii de rând.
Spor la citit… La miez de noapte!
Mulțumesc Leda Edge / Corint pentru exemplarul oferit!
Găsește cartea în Română: Elefant | Libris
Găsește cartea în Engleză: Books-Express | Okian
Click aici pentru recenzia în engleză.
