ȘI AM REVENIT!
Poate o să vă povestesc cu altă ocazie despre cele 2 luni în paradis (aka. Tenerife), acum încerc să recuperez timpul trecut – căci nu îl consider nicidecum „pierdut” – pe blog și să povestesc pas cu pas despre cărțile minunate pe care le-am citit în tot acest timp. Numai să îmi lase ștrumful suficient timp liber între lecturile lui.
O să încep cu „Studiu despre Otravă”, o carte dragă mie din 2 motive: îmi amintește de începuturile mele ca cititor și ascunde o combinație omogenă de personaje fermecătoare, complexe, și dinamică pe măsură. Povestea este una bogată și o urmărește pe ingenua Yelena (departe de mine de a considera naivă, cel puțin în prezent) care are de luat o decizie ce îi va împărți viața în două – înainte și după. Înainte tot ce își dorea era să găsească un loc al său, să fie văzută, apreciată, iubită. După tot ce își dorește e să supraviețuiască o nouă zi, eventual să își câștige libertatea și pentru prima dată să fie stăpână pe propria sa viață.
Decizia e și ea aparent simplă: viața sau moartea. Dar între o moartea rapidă și una lentă prin otrăvire, unii ar sta de două ori pe gânduri. E evident că ea alege viața, iar aceasta se îmbină cu cea a (minunatului și) impresionantului asasin Valek. El va fi cel care o va antrena și o va învăța tot ce e necesar pentru a supraviețui, el deține și cheia supraviețuirii sale. Ceea ce urmezază este o combinație de magie, politică, intrigă și acțiune, presărată cu un strop de iubire, iar povestea pare că prinde viață încă de la primele pagini. Cine ar fi crezut că arta otrăvurilor poate fi atât de fascinantă?
PERSONAJELE:
Printre personajele mele favorite se regăsesc Yelena, Valek, Janco și Ari (dacă mă gândesc bine și Maren). Pe Ari l-am îndrăgit din motive evidente – ar fi fost de neiertat să îmi poarte numele și să fie vreun nesuferit – iar Janco a fost și el o parte importantă din echipă, iar orice prieten de-al Yelenei este automat și prietenul meu fictiv 😉 Cât despre ceilalți doi, m-au cucerit iremediabil prin felul în care se tachinau, prin tăria de caracter, prin felul în care și-au deschis inimile și au învățat să aibă încredere și să se admire unul pe celălalt.
Yelena
Îmi face plăcere să fiu în mintea unui personaj puternic precum Yelena. Deși foarte tânără, ea inspiră curaj, are o voce sarcastică pe care nu poți să nu o adori, și o putere de caracter de admirat. Viața a purtat-o pe drumuri anevoioase, iar viitorul nu pare cu nimic mai lipsit de nori, și totuși găsește în sufletul său forța de a spera, de a încerca, de a lupta până la ultima speranță (eventual și după). Iar pe masură ce este antrenată, ea devine tot mai puternică și mai iscusită în ceea ce face, în plus își păstrează simțul umorului și demninatea. E adevărat, uneori pare a fi un suflet bătrân într-un corp parcă prea tânăr, iar în alte momente ia și decizii pripite și adolescentine, dar este felul ei – în general – calculat de a fi care mi-a plăcut.
Valek
Avem aici o cominație de complex de supererou (extra protectiv, ce salvează situația în ultimul moment), dedicație (fiind loial până în măduva oaselor) și viclenie (având o minte ușor diabolică, deși intențiile îi sunt cel mai adesea onorabile) care a funcționat perfect. El este acel personaj căruia îi câștigi încrederea și îți va sta alături până la ultima suflare, căruia îi câștigi afecțiunea și îți va dărui lumea; acel personaj care și-a câștigat reputația prin iscusință și violență și care ar face orice să îi protejeze pe cei dragi.
O să recunosc, la început nu am știut ce să cred despre el, dar cu fiecare strat nou descoperit m-am atasat de el, în aceeași măsură în care a facut-o și Yelena. Sentimentul de iubire care s-a înfiripat între ei nu a schimbat lumea, dar a pansat rănile din trecutul lor și a lăsat loc de speranță acolo unde nu credeau că va mai exista vreodată.
PRO și CONTRA:
Ritmul poveștii este unul alert, sunt momente în care ți se taie respirația și pasaje care îți frâng inima. Pagină cu pagină aflăm de ce la început Yelena se găsea în temniță și ce anume a făcut-o să săvârșească crima de care era acuzată și pentru care urma să fie executată. Este o poveste dureroasă, întunecată, tragică, iar demonii trecutului o bântuie pe eroină pe parcursul întregii cărți. Numai ferocitatea cu care se agață de viață și bunătatea neașteptată a unui alt personaj fac ca soarta ei să ia o turnură neobisnuit de pozitivă (iar când riscul viitor de a muri în chinuri, otrăvită, pare cea mai bună opțiune, ca cititor te pregătești să descoperi ascunse în trecut tot soiul de secrete înfiorătoare).
Personajele secundare oferă poveștii o doză de umor pe care am apreciat-o. Bunătatea, prietenia, încrederea m-au impresionat adesea, iar personalitățile diferite le-au oferit credibilitate. Apoi am îndrăgit latura politică, intrigile, suspansul.
Pe de altă parte mi s-a părut prea evident modul de acțiune al antagonistului. În interior eram pregătită să fac semnale cu fum pentru a le atrage atenția Yelenei și lui Valek și a-i ghida spre soluția care se găsea fix sub nasul lor. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să fi gândit o abordare mai subtilă, căci nu-mi face plăcere să petrec capitole întregi adunând frustrări. E adevărat, tot acel timp a fost folosit și pentru a construi relația dintre Yelena și Valek, așa că nu pot spune că a fost o risipă de pagini, dar încă îi consider pe cei doi eroi mult prea isteți și vicleni ca să treacă cu vederea ceea ce pentru mine era atât de clar.
CONCLUZIA:
– Dar mi te-ai screcurat pe sub piele, mi-ai intrat în sânge și mi-ai cucerit inima, a continuat.
– Asta seamănă mai mult cu o otravă decât cu o ființă vie, a fost tot ce am putut rosti. […]
– Exact! mi-a răspuns Valek. M-ai otrăvit.
Carte publicată în română de Editura Corint / Leda Edge;
Traducerea: Adina Ihora.
Spor la citit, la miez de noapte!