Ay carajo!
Nu știu voi de câte ori puteți citi aceeași poveste (rescrisă și îmbrăcată în hăinuțe noi), dar limita mea se ridică la „de cel mult 2 ori”.
Și mi-a plăcut prima carte din serie datorită personajelor și a poveștii lor de iubire, mi-a plăcut a 2a datorită umorului de milioane, dar când e vorba de această carte… Doamne, dă-mi răbdare, dar dă-mi-o acum!
Știu că Simone poate să scrie și cărți mai bune (am mai citit alte 2 serii de-ale ei), așa că sper ca următoarea să meargă într-o altă direcție, pentru că trendul în lista mea este spre tot mai puține steluțe. Și asta mă întristează.
REACȚIE ÎN LANȚ trebuia să spună o altă poveste inițial. De data asta am fi avut băiatul bun și fata rea, care-l corupe – invers decât în primele 2 volume. Dar autoarea nu a fost mulțumită de rezultat și a luat-o de la capăt, rescriind totul în formatul pe care îl aveți aici – doar dacă de 2 ori rețeta a avut succes, de ce nu ar avea și a 3a oară?
Ei bine.. O să vă spun eu de ce.
Din nou avem o domn’șoară de bani gata, numită Nikki (de data asta de origine aparent mexicană, doar că fata își reneagă originile complet, deci tot nimic nu e nou sub soare), apoi Luis ar trebui să fie băiatul cel bun, dar sinceră să fiu nu mi-a părut nici bun nici rău, poate doar ușor plictisitor si lipsit de personalitate.
Luis, în teorie, ar trebui să să fie istețul familiei, dar și el face exact aceleași greșeli pe care le-au făcut frații săi înaintea lui (în cazul în care nu eram plictisiți destul de atitudinea asta încă de la Carlos, din volumul 2).
Dar aș fi putut trăi cu toate astea, doar că autoarea s-a gândit să mai pipereze puțin acțiunea și să pună personajele în situații care de care mai penibile – astfel că pînă și personajele care mi-au fost dragi înainte au început să îmi fie antipatice aici. Plus că nu există în cartea asta conceptul de „personalitate”, fiecare acționează în funcție de impuls și după cum cere situația, fără pic de logică și fără să li se para ciudat că se răzgândesc la fiecare 3 secunde.
✓ Pe Lui, la nunta fratelui mai mare, l-aș fi urecheat fără jenă (momentul trebuia să fie romantic, doar cu toții l-am așteptat încă din prima carte, dar mie mi-a părut cel puțin stânjenitor).
✓ Pe Carlos, în locul Kiarei, l-aș fi pocnit de nu se vedea atunci când a spus că este „singur”. Cu ea de față!
✓ Pe părinții lui Nikki i-aș fi împușcat direct, pentru că nu se mai hotărau odata dacă îl plac sau nu pe Luis.
✓ Profesoara de chimie a uitat de toleranța ei zero, iar mama Fuentes numai potectivă nu mai era în cazul lui Luis – iar eu mă întreb: au luat-o razna femeile astea? Sau când și-au schimbat așa mult personalitatea?
Pfff.. Atâtea acte de violență din mintea mea m-au lăsat fără puterea de a mă mai bucura de poveste. Și e adevărat, au fost câteva clipe drăguțe și/sau amuzante, dar nu îndeajuns cât să salveze pentru mine această carte. Sper însă că voi v-ați bucurat de ea mai mult.
Spor la citit.. la miez de noapte!
Găsește cartea: Okian | Libris | Books-Express | Elefant | BookCity
Recenzia în engleză pentru „Chain Reaction” poate fi citită aici.
Coperta de recenzie: