Aceasta este una dintre comediile mele romantice preferate.
Tot ce pot sa spun e ca m-a fermecat de la prima pagina si, dupa cativa ani, inca nu am incetat sa o iubesc. Cu o actiune ce se petrece in orasul dragostei si avand in centru cel mai minunat cerc de prieteni despre care am citit, “Anna si sarutul frantuzesc” este o minunata poveste de iubire, atat de dulce si plina de viata incat nu ai cum sa nu o adori.
Ce o deosebeste de alte asemenea povesti?
In primul rand personajul principal. Anna e usor timida si nesigura, dar prietenoasa si cu o inima de aur. Povestea ei poate fi povestea oricui – aduce cu sine amintirea unei prime iubiri, teama de a face primul pas, durerea de a fi dezamagit, bucuria de a avea alaturi prieteni adevarati si implinirea pe care o simti atunci cand realizezi ca ai gresit, dar esti iertat.
Apoi desigur, e Etienne.
Nu e un baiat perfect – e frumos, dar e scund; e carismatic, dar e ‘luat’; iti fura inima, dar a furat-o deja si pe a unei prietene. Si totusi, cate dintre noi nu ne-am dori un Etienne in viata noastra, macar pentru cateva ore de lectura?
Au fost atatea momente legate de cei 2 care m-au cucerit, dar cel mai mult am adorat mesajele de sarbatori. A fost momentul in care ei, impreuna, m-au sedus si m-au fermect. Am stiut atunci ca aceasta carte va fi speciala pentru mine, ca pe ei nu ii voi uita prea curand.
Desigur, au trecut prin momente de nesiguranta, de zbucium, dar au avut parte si de clipe dulci, de momente de tandrete, iar cel mai mult mi-a placut ca relatia lor s-a nascut din prietenie.
L-am inteles pe Etienne si l-am condamnat, acelasi lucru e valabil si pentru Anna, dar am stiut mereu ca cei doi erau facuti unul pentru celalalt, se completau perfect – asa cum doar in carti se intampla.
Si apoi mai sunt prietenii lor. As putea vorbi despre ei o seara intreaga, dar cel care mi-e cel mai drag e Josh – artistul trist, dar plin de farmec, care mi-a pus pe buze nenumarate zambete si care m-a facut sa ma topesc asteptand povestea lui (in cartea a 3a).
Impreuna, ei toti formeaza un grup de prieteni la care as fi visat. Au avut momente pline de veselie, dar si momente triste, insa au trecut peste toate, iar prietenia lor a devenit mai puternica. M-au amuzat mai mult decat m-as fi asteptat si, daca ar fi sa fiu sincera cu mine, mi-ar placea sa citesc cate o carte despre fiecare.
Nu pot zice ca “Anna si sarutul frantusesc” e o poveste fara cusur (nici macar nu o sa mentionez parerea mea despre titlul cartii), dar imi amintesc cu drag cum mi-a facut inima sa bata alert, cum am ras si m-am bucurat alaturi de fiecare personaj si cum am oftat la sfarsit, trista fiind ca s-a terminat mult prea repede. Si pentru mine a fost perfecta, chiar si prin imperfectiunile ei.
Daca veti citi recenzia in engleza, veti vedea ca (pentru prima data) continutul e complet diferit, pe atunci abia incepeam sa scriu despre cartile citite si, desi am intentionat mereu sa ma intorc si sa rescriu acel articol nu am mai apucat. Am vrut sa spun mai multe in recenzia prezenta, pentru ca aceasta carte merita mai mult decat i-am oferit in trecut si pentru ca stiu ca multi dintre voi o veti indragi atat cat am indragit-o eu.
Spor la citit… la miez de noapte, dragii mei!
PS: Ca de obicei, am citit cartea in engleza – iar recenzia originala poate fi gasita aici.
My review cover:
