V-ați întrebat vreodată cum iau naştere eroii? Cum apare nevoia de a face bine, de a salva, de a rescrie pasaje de istorie care nu s-au terminat cu „și au trăit fericiți”, ci tragic?
Pe Bennett l-am cunoscut în Iubire dincolo de timp, era un tânăr aparent nesigur, aruncat într-o buclă de timp pe care nu o putea controla, într-un trecut în care ar fi vrut să rămână pentru totdeauna.
Dar în această carte avem ocazia să îl cunoaștem mai bine. Să îl înțelegem și să aflăm răspunsuri la întrebări născute pe parcursul primei cărți. Relația lui cu Anna sfidează cumva legile Universului, însă dorința lui de a lăsa o amprentă, de a schimba în bine ce a fost rău, aduce și mai multe dezechilibre, povestea evoluând natural în direcții neașteptate.
Nu putem ignora nici faptul că atât Anna cât și tatăl lui pun mari presiuni pe umerii săi și, așa cum spuneam și în recenzia primei cărți, orice acțiune are o consecință inevitabilă. Problema se pune astfel: oare cât e dispus să piardă pentru a-i ajuta? Oare când va întrece o linie fără a mai avea o cale de întoarcere?
Mărturisesc că Bennett îmi este tare drag.
Dacă în prima carte era o fire aparent solitară, încercând să păstreze distanța și să nu altereze trecutul în mod ireversibil, în această carte îl vedem interacționând cu familia, cu prietenii și e ca și când l-am cunoaște pentru prima dată.
Să jonglezi cu timpul, încercând să duci o viață dublă, nu e ușor și necesită energie și tact. Să o păstrezi pe fata visurilor tale un secret și să nu poți împărți fericirea cu toți cei dragi în același timp e greu. Puțin câte puțin, Bennett se simte încolțit între atâtea minciuni și dispariții inexplicabile, iar timpul în sine pare că devine tot mai puțin, pare că îi scapă printre degete.
Povestea de dragoste e duioasă, dar uneori tristă. Sunt promisiuni care se încalcă, indiferent cât și-ar dori Bennett sa nu fie așa, sunt momente care se pierd în timp, sunt atâtea urcușuri și coborâșuri și atâtea așteptări fără sfârși care uneori mi-au frânt puțin inima.
Încă odata vedem că faptele bune nu vor duce mereu la finaluri fericite, că situațiile se pot schimba în mod imprevizibil, iar o modificare minoră poate aduce o avalanșă de alte transformări, nu toate bune. Cu fiecare pagină simțim frustrarea lui Bennett, tumultul de sentimente care îl cuprinde și dorința sa nemărginită de a schimba, de a ajuta. Dar în aceeași măsură ne bucurăm de clipele petrecute alături de Anna, momente în care cei doi par plini de speranța că vor ieși învingători în cursa împotriva timpului.
Cum se va termina această poveste, rămâne de văzut. Dar adevărul este că mi-a plăcut mai mult această carte comparativ cu prima. Emană mai multă emoție, are o dinamică mai bună și posibil să fie mai plină de acțiune. Sper și vouă să vă placă la fel de mult.
Spor la citit… la miez de noapte!
Recenzia în engleză pentru „Time After Time” de Tamara Ireland Stone poate fi citită aici.