Îmi e puțin greu să vorbesc despre această carte pentru că, după atâta timp, tot nu am reușit să-mi sortez sentimentele pentru ea.
Pe de-o parte cartea e plină de acțiune (practic nu există momente de repaus), iar sfârșitul deschide porți către numeroase noi oportunități (și nici nu vă imaginați ce încântată sunt așteptând să văd ce se poate ascunde dincolo de acest oraș). Pe de altă parte, acțiunea aia multă și extraordinară nu pare că duce mai nicăieri – atâtea planuri și atâta alergat în cerc, atâtea misiuni sinucigașe, promisiuni încălcate, minciuni și mister ce nu ne este dezvăluit complet (sau mai deloc). Mi s-a părut că totul a fost puțin prea.. mult. Un amalgam fără sens, care mi-a lăsat ceva gust amar.
Dar să începem cu începutul.
Coperta cărții „Insurgent” e absolut minunată, preferata mea din serie. Nu prea există legătură între ea și carte (însăși autoarea a spus asta, ca să nu încercați să căutați subînțelesuri ce nu există, fiind creeată înainte ca Veronica să termine de scris cartea) dar e absolut fermecătoare ilustrația și nu-mi imaginez una mai potrivită.
Conceptul din spatele cărții e din ce în ce mai intrigant. Autoarea nu se teme să pună personajele în cele mai periculoase situații, nu îi e teamă să ne frângă inimile, ci ea lasă personajele să evolueze natural, cu bune și cu rele. Și asta se simte și se simte bine.
Revenind la acțiunea de care am mai vorbit, partea bună e că există o trecere ușoară, naturală între cele 2 volume; nu ai senzația că ai pierdut ceva între timp și te reîntorci cu ușurință la aceasă lume. Problema e că acțiunea e și complet lipsită de sens, din punctul meu de vedere. E de înțeles că evenimentele din primul volum au lăsat urme adânci în sufletele personajelor și nenumărate amprente asupra personalităților lor, dar felul în care acționează, instinctiv și fără să se gândească prea mult la consecințe, devine adesea obositor. Și dacă mai adăugăm la asta felul cum trec linia dintre bine și rău, înainte și înapoi, fără nici cea mai mica jenă, deja lucrurile tind să deranjeze puțin.
Și totuși, Veronica reușește să descrie un atipic și intrigant grup de personaje (care pun foarte multă pasiune în încercarea de a descoperi sau proteja adevărul, în lupta pentru acesta). Fiecare din ei are puncte forte, și fiecare din ei e plin de defecte, fapt ce duce la situații imprevizibile, pline de emoție și adrenalină.
Tobias (sau Four) pare ușor dat la o parte din poveste, facând câteva apariții poate puțin prea convenabile, părând la rândul său plin de secrete și încercând mereu să o apere pe Tris, până și de propria ei persoană. Sinceră să fiu, certurile lor m-au obosit, promisiunile și micile minciuni m-au cam enervat, și nu pot spune că mi-au mai plăcut ca și cuplu așa mult. Sper în următoarea carte lucrurile să se schimbe totuși puțin.
Tris pe de altă parte e adesea absolut nesuferită în această carte.
Înțeleg prin ce a trecut, înțeleg cât îi poate fi de greu… Dar ideea era ca ea să fie curajoasă și puternică, însă mi-a părut de fapt complet nechibzuită (poate un cuvânt potrivit ar fi chiar „descreierată”) în absolut tot. Își asumă riscuri stupide și e atât de egoistă că nu îi pasă sub nici cea mai mică formă de cât îi poate răni pe ceilalți prin atitudinea ei. A fost nevoie să fie salvată de atâtea ori că eram în stare să o omor eu, cu mâna mea, doar să termin odată cu nebunia asta.
Celelalte personaje erau prea multe la număr ca să mă atașez cu adevărat de ele. Singura mea problemă rămâne tranzitul de personalitate, pentru că (pare-se) nu se mai hotărăsc odata de ce parte vor să fie.
Per ansamblu „Insurgent” e OK, poate chiar la o a 2a lectură mi-ar lăsa o altă impresie, nu știu sigur.
Cert e că eu prefer ca lucrurile să fie consistente – să evolueze, să mă surprindă, dar să pară a fi o trecere plauzibilă, naturală. Iar acesta este un lucru pe care nu l-am regăsit aici, schimbările de situație au fost date mai ales de modificări absolute în ceea ce privește personalitatea celor implicați – și n-am putut să cred în ele oricât aș fi vrut.
Dar poate voi veți avea mai mult noroc cu ea.
Spor la citit.. la miez de noapte!
Găsește cartea: Elefant
Recenzia în engleză pentru „Insurgent” poate fi citită aici.
PS: Abia aștept acum filmul!
Coperta de recenzie:
Insurgent filmul – Teaser Trailer:
Nu cred că am văzut un teaser mai fain de ceva vreme (cel puțin nu pentru ecranizările cărților pe care le așteptam).
E absolut minunat și abia aștept să văd filmul, care sunt convinsă că îmi va plăcea mai mult decât cartea, fie și doar pentru efectele vizuale.