Minunată.. Această carte mi-a încântat atât mintea cât și sufletul.
Toate gândurile din timpul lecturii erau legate de cât de prinsă am fost de poveste, cât de fascinată am fost de personaje.
În teorie aceasta e o poveste de dragoste, dar eu nu am perceput-o în acest fel. Pentru mine ZI DUPĂ ZI este o poveste despre oameni – diferite tipologii în diferite medii și situații, menite să scoată la suprafață adevărata natură a omului. Povestea e o adevărată călătorie în jurul lumii, nu fizic ci psihologic vorbind, pentru că (trecând din trup în trup) personajul principal ne arată diversele fețe ale naturii umane. Iar ce a ieșit din mâinile autorului la sfârșit, e o adevărată operă de artă.
Sunt lecții de viată pe care le înveți de la fiecare personaj în parte, în fiecare capitol – pentru că autorul ne expune unor situații diverse, cu oameni care par reali, cu probleme reale (adesea tabu). Ține de ființa noastră să ne sperie ceea ce pare diferit, dar această carte ne învață să fim mai îngăduitori, ne arată ce se ascunde în spatele acelor oameni cărora noi cu ușurință le punem etichete, dar care au nevoie doar de înțelegere și de respect din partea noastră.
Dacă toți (ne-)am lăsa să fim atât de diferiți ca personajele din această carte, dacă nu am încerca cu toții să tindem spre omogenizare ci ne-am bucura de ce ne face de fapt unici, cred că am trăi într-o lume mai frumoasă și mai îngăduitoare.. Și cred că toți am fi mai fericiți.
O altă lecție de viață pe care personajul (A.) ne-o dă esta că fiecare act are o consecință. Chiar dacă încearcă să ajute sau e prins de propriile probleme și uită de menirea lui, A. schimbă lucruri din viața celor pe care îi impersonează. Și mai mult decât atât, e afectat de consecințele actelor sale. La sfârșitul zilei, chiar dacă nu poate să fie el însuși, A. e mai fericit dacă știe că pentru o zi el a fost o versiune mai bună a celui al cărui trup a “închiriat”.
Deși conceptul nu e 100% original (și cine e de vârsta mea își mai aminește de serialul care urmărea aceeași direcție orientativă), ceea ce face această carte să strălucească între alte povești de acest gen e cercetarea care a fost necesară pentru a creea această operă, calitatea prozei – impecabile, unicitatea personajelor și efectul emoționant pe care acestea îl au asupra cititorului.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la autor e felul deschis și aparent sincer în care prezintă personajele. El nu se află în postura de a critica sau sa schimba, ci înceară doar să definească multitudinea de tipologii umane, cu calități și cu defecte. Îți arată că așa e lumea în care trăiești, și rămâne la latitudinea ta dacă ești în stare să o accepți sau dacă lași prejudecățile să îți întunece gândirea.
Personajele:
Voi începe cu A. și Rhiannon – A. fiind personajul lipsit de gen (deși el se consideră băiat, iar noi îl percepem ca atare) sau trup, ce impersonează în fiecare zi pe altcineva pe o anumită rază teritorială (indiferent de gen sau rasă, fără a avea control asupra acestui schimb, fără să știe cum să împiedice acest lucru sau să înțeleagă cum și de ce se întâmplă), Rhiannon fiind fata care îi captează atenția, cea pentru care și-ar dori pentru prima dată să fie și el “normal”, să ducă o viață comună, liniștită și să se trezească în fiecare dimineață în același trup.
Fiecare zi din viața lui e la fel: se trezește în alt trup, caută să învețe tot mai multe despre acea persoană, să treacă prin zi fară să modifice prea multe elemente din viața celui pe care îl impersonează, pentru că zilele lui sunt de împrumut, dar aceasta nu îi dă dreptul să distrugă viețile celor care i le-au împrumutat (chiar fără voia lor).
O zi e însă diferită de toate celelalte. Găsindu-se (la propriu) în pielea unui băiat pe nume Justin, A. o cunoaște și rămâne fascinat de iubita acestuia – Rhiannon, o fată care merită mai mult decăt ceea ce adevaratul Justin îi oferă; o fată care îl face pe A. să își dorească să fie el însuși Justin pentru tot restul vieții lui.
De aici se declanșează o serie de evenimente, unele mai plăcute decât celelalte, pentru că dacă până acum A. a trăit o viață lipsită de sens, de acum încolo el levitează doar în jurul acestei fete. Și da, în teorie e dragoste la prima vedere. În realitatea noastră e nevoie de timp să clădești sentimente, dar ”timpul” e ceea ce A. niciodată nu are cu adevărat, el are doar o zi la dispoziție – o zi care să schimbe totul, o zi care să îl definească, o zi în care să se îndrăgostească, o zi pentru care să riște să piardă orice.
Mai departe, A: nu face decât să afle mai multe despre Rhiannon, să încerce să îi fie aproape, și cu fiecare nou detaliu pe care îl observa A. se îndrăgostește de ea tot mai mult. Rhiannon reprezintă un simbol pentru el – un simbol al tuturor lucrurilor pe care el și le dorește dar nu le poate avea, un simbol al iubirii de care el nu a avut niciodată parte dar după care tânjeste neîncetat.
Povestea lor e atipică, unii vor fii fascinați de ea, iar alții o vor critica. Adevărul e că eu i-am înțeles punctul de vedere și am acceptat-o ca atare. Dar, în sinea mea, am fost fascinata de cu totul și cu totul alte lucruri…
Sunt toate celelalte personaje care m-au cucerit, povestile lor care m-au fermecat, dramele lor care m-au cutremurat, lecțiile pe care le-am învățat de la ei toți si pentru care le sunt recunoscătoare. Sunt momente triste și momente vesele care mi-au făcut inima să tresară, sunt citate care m-au marcat și idei ascunse printre rânduri care mă vor bântui întotdeauna.
Autorul nu spune nimic răspicat, te lasă pe tine alegi ce contează, să întelegi ce vrei din viețile descrise în carte.
A. este pe rând dependend de droguri, obez, tocilar, homosexual, tipica fată rea, băiatul bogat și insipid, o fată cu tendințe sinucigașe și așa mai departe – e un grup select menit să aibă un impact asupra tinerei noastre generații. Un grup menit să arate că ”normalul” se regăsește în toate astea la rândul lor, un grup care ar trebui să dea naștere la mai multă îngăduință, sau macar să facă tinerii să fie mai puțin ignorați în fața realităților vieții. Ei nu reprezintă exemple de urmat (uneori chiar dimpotrivă), dar descriu adesea ceea ce societatea noastră se chinuie prea mult să ascundă sub preș; sunt fisurile din conceptul de ”perfect” pe care societatea umană îl impune, arată realitatea frumoasă sau urâtă, așa cum e ea.
Unul dintre cele mai emoționante momente a fost cel legat de dependentul de droguri. A. a dus mental o luptă enormă împotriva trupului pe care îl stăpânea (sau poate mai bine zis care îl stăpânea pe A.). Felul în care s-a străduit să rămână lucid în acea zi, să lupte cu substanțele din corp și cu nevoile acestuia, a fost impresionant și efectiv m-a cutremurat.
Și fiecare zi e grea, fiecare zi e o nouă luptă, o nouă încercare. Toate acele persoane si destinele lor apasă greu pe sufletul lui A., pentru că el simte și tristețea, și disperarea, și dependența.. dar și fericirea, calmul, speranța și dragostea. Este vorba de o adevărată simfonie de sentimente, iar ca cititor ai ocazia să îți focusezi atenția pe fiecare în parte, să simți fiecare emoție si fiecare tremur, să îți întipărești în minte fiecare moment.
Și pentru că nu mai am cuvinte cu care să exprim dragostea mea pentru această poveste, o să închei aici.
Și am speranța că această carte vo să vă placă la fel de mult.
Am speranța ca citind-o veți deveni mai buni.
Mai frumoși la suflet.
Mai întelegători.
Mai iubitori.
Spor la citit… la miez de noate!
Găsește cartea: Okian | Libris | Books-Express | Elefant | BookCity
Recenzia în engleză pentru ”Every Day” poate fi gasită aici.
Coperta de recenzie:
