Sunt cărți care rup sufletul și, în același timp, par că îl întregesc, cărți care se tatuează pe suflet, cărți care pot schimba vieți și povești care nu se uită niciodată. Asta simt eu când mă gândesc la „Șoseaua Jellicoe” / „(On the) Jellicoe Road”.
De câte ori o citesc simt că îmi taie respirația, mă îndrăgostesc de tot ce reprezintă ea și mă emoționează ca pentru prima dată. Frumusețea cuvintelor Marchettei mă îmbată, sunt cântec pentru sufletul meu, iar printre zâmbete și lacrimi regăsesc în această poveste mereu o parte pierdută din mine.
Nu există carte despre care să fi scris mai mult pe blog-ul meu, pe care să o recomand cu mai mult drag sau în care să mă pierd cu mai multă pasiune. „Șoseaua Jellicoe” este efectiv cartea inimii mele, plină de personaje pe care le îndrăgesc nespus, de cuvinte care mă inspiră. Este acea poveste care mă umple de fericire și care îmi strânge inima de durere de fiecare dată. Este esența a tot ce ador eu atunci când citesc: este unică, minunată, complexă, memorabilă. Iar traducerea ei în română este, pentru mine, un adevărat vis devenit realitate.
Povestea:
În câte bucăți se poate frânge o inimă și de câte ori? Prea multe să mai pot număra. „Șoseaua Jellicoe” este un carusel de emoții, uneori te înalță pe culmi de fericire, te umple de tandrețe, alteori se simte ca un pumnal răsucit într-o rană.
Un joc inocent între adolescenți, capitole dintr-o poveste criptică și un vis al cărui final se pierde în zori de zi, toate reprezintă indiciile unui mister cutremurător. Fiecare personaj este demn de locul său în poveste, fiecare cuvânt e ales cu grijă, nimic nu e întâmplător, fiecare scenă are puterea de a te face să fii uimit, să te bucuri, să visezi, să speri sau să te înfiori până în măduva oaselor.
În esență, „Șoseaua Jellicoe” este o poveste despre prietenie adevărată, despre speranțe și dezamăgiri profunde, despre viață și moarte și tot ce se găsește între ele. Este o dramă, o comedie, o poveste de dragoste. De fapt, este acea poveste care merge mai departe.
“Băiatul acela este mereu lângă mine. Nu-i știu numele și nu știu de ce mă vizitează întruna, dar e mereu acolo și pune aceeași muzică pe un walkman din anii ’80, la care puteau fi ascultate casete. Este un cântec despre copaci în văpaie și despre un dor de când lumea după prietenii lăsați în urmă. Mă lasă să ascult împreună cu el; cânt mereu același vers. În acele clipe îi apar mereu lacrimi în ochi și îmi stârnește o nostalgie pe care nu am niciun drept să o simt, dar care mă chinuie. Niciodată nu cântăm versurile până la sfârșit și de fiecare dată când mă trezesc, îmi spun că trebuie să-l întreb despre acele ultime cuvinte. Dar de fiecare dată uit.”
Personajele:
Mereu i-am avertizat pe cei cărora le-am recomandat cartea că primele 100 de pagini sunt puțin confuze (dar să nu cumva să renunțe). Acest lucru de datorează numărului destul de mare de personaje (poate nu sunt ele la fel de multe ca în seria „Lumatere Chronicles” – o altă capodoperă a Melinei Marchetta, dar tot multe rămân, iar majoritatea cu impact puternic asupra poveștii) și îmi e greu să descriu cât de dragi îmi sunt și de câtă nostalgie mi se umple sufletul atunci când mă gândesc la o parte dintre acestea.
Nu vreau să dezvălui prea multe, așa că mă voi rezuma la doar câteva cuvinte despre fiecare…
TAYLOR
Personajul principal și unul dintre cele mai complexe întâlnite de mine, ea este de altfel și cea cu care am rezonat cel mai bine din toate cărțile citite până acum. De la distanța pe care o păstrează față de ceilalți până la nevoia ei de iubire și apartenență, de la dezamăgirile continue până la bucuriile sale mărunte, fiecare calitate și fiecare defect par că îi întăresc personalitatea, devenind mai credibilă și mai “reală” sub ochii cititorului.
Sunt atâtea întâmplări care o marchează: felul în care a fost abandonată, amintirile care par a-i fi fost furate, acele ultimele cuvinte rostite de străin, trădarea celui în care avea cea mai multă încredere și – ultima picătură – dispariția lui Hannah, care o umple de deznădejde. Tot ce îi rămâne este un manuscris care pare că o cheamă, iar misterul pe care îl ascunde poate fi cheia către răspunsul tuturor întrebărilor pe care și le-ar pune dacă ar îndrăzni.
Nimic nu e alb sau negru în ceea ce o privește, lucru care o transformă într-un personaj conturat cu măiestrie, iar nevoia ei de apartenență, de stabilitate, de încredere, de dragoste, este atât de palpabilă încât îmi trezește mereu un cumplit sentiment de duioșie.
JONAH GRIGGS
În jocurile pentru teritorii, Jonah și Taylor sunt liderii a două grupuri diferite, fapt ce conferă amuzament și tandrețe poveștii. În viața personală îi leagă o întreagă istorie, o suită de neînțelegeri și întrebări, ambii fiind marcați de evenimente zguduitoare și, în același timp, uniți prin ele. Povestea lor este plină de confuzie, duioșie și poate atrage după sine câteva suspine. Vă avertizez că vă vor fura puțin inima!
SANTANGELO, RAFAELA, SAM
Santangelo e liderul celui de-al treilea grup din jocul pentru teritorii. Un personaj care m-a surprins și pe care personal l-am îndrăgit tare mult, el deținând și câteva informații vitale pentru Taylor. Rafaela este o prietenă minunată, deși nu ai crede după primele pagini că cele două ar putea avea ceva în comun, iar Sam are trecutul plin de cicatrici, povestea ei adaugând la tumultul de emoție de care acest roman este plin.
CEI CINCI
Personaje rupte dintr-o poveste-în-poveste, cei 5 prieteni și drama vieților lor vor rămâne cu siguranță în mintea voastră mult după ce veți întoarce ultima pagină. Capitolele lor mi-au tăiat respirația, inima mea a fost frântă de fiecare dată și mereu îmi doresc să am eu puterea de a le rescrie povestea.
Aș vrea să menționez și jocul pentru teritorii: amuzant, luat incredibil de în serios și de o importanță la fel de mare ca a oricărui personaj, acesta pare că prinde viață între paginile cărții. Relațiile dintre personaje, istoria locului, misterele care se cer a fi dezvaluite, toate au ca punct comun acest joc, iar în această ciclicitate găsim multă satisfacție, dar și multă mâhnire.
CONCLUZIE:
Așa cum am mai zis într-o recomandare cu ceva timp în urmă, „Șoseaua Jellicoe” este cartea pe care o port în suflet și care poartă în ea însăși esența sufletului meu. O carte pe care aș lua-o cu mine oriunde și oricând. O carte pe care o recomand la infinit, o citesc la infinit și îmi este infinit dragă.
Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Azi numele universului incepe cu litera „S”!
Mulțumesc, Storia Books, pentru traducerea mult așteptată!
Recenzia în engleză poate fi citită aici. Recomandarea inițială se găsește aici.
De 7 ani iubesc această carte; vă invit cu drag să o iubiți și voi.