Din când în când îmi place să citesc povești de dragoste.
Îmi place să citesc cărți care mă fac să zâmbesc, carți despre prima dragoste, despre speranță și inocență. Îmi place să citesc povești despre oameni din lumi diferite care descoperă că există lucruri care îi pot lega.
Din cănd in cănd îmi place să sparg monotonia zilnică, să uit de tot ce am de făcut și, în schimb, să îmi petrec ziua în pat în compania unei cărți și a unei căni cu ceai, zâmbind, oftân și sperând că mă voi îndrepta, pagină cu pagină, către un “sfârșit fericit”.
Când am început să citesc cartea „Îndrăznește să iubești” aveam în minte 2 lucruri:
– Cât de mult mi-a plăcut primul volum din serie (Destine la limită)
– Cât de puțin mi-a plăcut Beth în acea carte.
Vrând-nevrând nu ai cum să nu compari cărțile dintr-o serie, oricât de mult ai încerca să râmai obiectiv. Totuși m-am bucurat să descopăr că (pentru mine) „Îndrăznește să iubești” a fost chiar mai bună decat prima. M-am bucurat să văd cât de agreabilă Beth este dacă ajungi să o cunoști mai bine.
Viața ei a fost una foarte grea, de aceea Beth și-a creat un adevărat scut în jurul ei, ca mijloc de apărare. Inima i-a fost fraântă de nenumărate ori și de aceea, oricât ar încerca cineva să se apropie de ea, Beth va găsi imediat un mod de a se îndeparta, de a-i dezamăgi pe cei dragi, din teama de a nu fi ea la rândul ei dezamăgită.
Acestea fiind zise, am ințeles relația ei cu Ryan, felul în care s-a jucat puțin cu el, păcălindu-l doar pentru a reuși să isi vadă mama (o femeie care nu merită să fie mamă și pe care am detestat-o pe tot parcursul cărții – ba chiar si după ce am citit ultima pagină). Am ințeles de ce încrederea e ceva ce se câstiga greu pentru Beth, am înteles de ce i se părea puțin plauzibil ca un băiat ca Ryan să o placă, am înteles furia ei față de lumea întreagă, am înțeles nevoia ei de a fi iubită și cât de ușor îi era să confunde prietenia cu dragostea, când până atunci nu primise nici un strop de iubire, și nu în ultimul rând am înțeles de ce ar fi avut nevoie de o persoană complet diferită, dintr-o lume diferită, care să îi ofere speranța unei vieți mai bune.
“You’re a lot like that bird in the barn. You’re so scared that you’re going to be caged in forever you can’t see the way out. You smack yourself against the wall again and again and again. The door is open, Beth. Stop running in circles and walk out.”
Suntem făcute să credem că “băieții buni” sunt plictisitori.
Suntem făcute să credem că doar băieții răi ar putea să ne caștige atenția (cunoașteți deja tiparul: un tip foarte frumos cu atitudine agresivă, geacă de piele și care tratează femeia ca pe un obiect.. Câte cărți în stilul acela nu ați citit până acum?). Ni se bagă pe gât un clișeu de atâtea ori încat uitam că de fapt fetele pot căuta și altceva: pe cineva care să țină la noi, cineva care să ne respecte, să ne facă să zambim, să ne facă fericite, să ne înțeleaga, să ne răsfețe, să ne facă inima să bată tot mai tare, anticipând ce va urma.. cineva care să ne cucerească cu un zâmbet, cu un sărut, dar care să știe să ne păstreze după.
Probabil ăsta e încă un motiv pentru care mi-a placut așa mult această carte, pentru că ne arata că “băieții buni” pot să fie minunați (și dulci, și seducători).
– Nu imi place să fac comparații, dar am găsit în această carte ce am cautat în “Reacție în lanț” (volumul 3 din seria “Chimie perfectă”) cu un an in urmă: fata rea și băiatul bun, reacții spontane între cei doi, conversații credibile, momente care să mă facă să zambesc, mai puțin o dragoste la prima vedere și mai multe motive pentru care cei doi să se îndrăgostească, mai multă afecțiune. Mi-aș fi dorit în acea carte să pot să văd, să simt cum cei doi se îndragostesc unul de altul, să mă îndragostesc și eu la rândul meu de povestea lor.
– Când am citit “Destine la limita” personajul masculin (Noah) mi-a plăcut tare mult, povestea lui m-a emoționat (dorința lui de a avea grijă de frații mai mici poate să te facă să verși o lacrimă sau două fără să-ți dai seama), în schimb personajul feminin mi-a dat ușoare dureri de cap, cumva noi doua nu am putea fi prietene in viata de zi cu zi.
Dar revenind la cartea noastră, nimic din toate astea nu s-au întamplat pentru că mi-au fost dragi de la prima pagina și Beth și Ryan. Mi-a placut cât de diferiți erau și totuși câte lucruri aveau în comun. Nu pot spune că Beth e perfectă, are atâtea defecte cât fiecare dintre noi și uneori nu i-am înteles reacțiile și mi-aș fi dorit să pot să-i zic câteva, dar defectele ei sunt cele care o făceau să pară reală.
Cât despre Ryan, chiar trebuie să spun cât de mult mi-a plăcut? Cât de dulce, de înțelegător este? Cât este de perfect pentru Beth?
Cei doi formează un cuplu minunat. Mi-a placut să le “ascult” punctele de vedere și m-au făcut să râd de nenumărate ori cu provocările lor și cu felul în care se tachinau reciproc.
Știu desigur că majoritatea suferiți după Isaiah, și mie imi era drag și mi-a părut rău să îl văd suferind din cauza lui Beth, dar ce ar fi putut să facă dacă inima ei bătea pentru altcineva? Oricum urmează să aflăm povestea lui și sunt convinsă că fata care va fi să fie a lui va fi la fel de adorabilă ca și el.
Și pentru că am ajuns la final, o să vă zic pe scurt la ce să vă așteptați de la „Îndrăznește să iubești”: umor cu găleata, câteva momente mai mult sau mai puțin emoționante, o poveste de dragoste tare frumușică, puțin suspans care să vă facă să citiți mai cu spor .. ce să mai, o comedie romantică grozavă!
V-aș provoca să citiți cartea când apare, dar sunt sigură că dacă ați citit-o pe prima nu aveți nevoie de o provocare ca să vreți să o devorați cât mai repede ☺
Până atunci spor la citit.. la miez de noapte!
Găsește cartea în Română: Elefant
Găsește cartea în Engleză: Okian | Books-Express
PS: Carte primita in engleza pentru review. Multumesc din suflet.
PSS: Inca ma sperie putin faptul ca personajul masculin de pe coperta arata ca papusa Ken 😀
Recenzia in Engleza pentru cartea “Dare You To” de Katie McGarry se gaseste aici.
Coperta de recenzie:
