Recenzie: Isla și Fericirea până la adânci bătrâneți by Stephanie Perkins

Find it on

SYNOPSIS:

Dragostea se aprinde repede în New York, Oraşul Care Nu Doarme Niciodată, dar oare va dura această dragoste înflăcărată?

Romantică incurabilă, Isla s-a îndrăgostit de introvertitul desenator Josh încă din primul an de liceu, de la Şcoala Americană din Paris. Iar după o întâlnire întâmplătoare, în Manhattan, în vacanța de vară, dragostea părea să se înfiripe mai repede decât credea ea.

Însă, atunci când încep al doilea an de liceu, în Franţa, Isla şi Josh încep să se confrunte cu problemele cu care toate perechile tinere au de furcă, inclusiv drama familială, incertitudinea în privinţa viitoarelor facultăți pe care le vor urma şi posibilitatea foarte reală de a fi despărţiţi.

Cu o apariţie episodică a personajelor preferate ale seriei, Anna, Étienne, Lola şi Cricket, această poveste de dragoste adevărată, adorabilă şi sexy, care are ca fundal de desfăşurare New Yorkul, Parisul şi Barcelona, încheie extatic îndrăgita serie a autoarei Stephanie Perkins.

… Read more Read less…

REVIEW

Oh, dar cât mi-am dorit să iubesc această carte! Să revin (fictiv) la Paris, să hoinăresc pe străzi alături de personaje, să mă îndrăgostesc din nou de ei, de pofta lor de viață, să mă bucur de fiecare cuvânt scris de autoare, de fiecare moment petrecut alături de cei care cândva mi-au fost (pentru câteva ore) buni prieteni literari.

A trecut aproape un an de când am citit această carte și nici până azi nu am postat recenzia în engleză. Nu am putut să îmi adun cuvintele, nu am putut să îmi iau rămas bun de la această serie, nu în condițiile în care – după un prim volum romantic și fabulos – mi-a lăsat un gust atât de amar.

Nici nu știu cu ce să încep, nici nu știu ce să cred despre această carte.
Când e vorba de rating e simplu, 3 stele cu multă-multă indulgență, și asta doar pentru că „Isla și Fericirea până la adânci bătrâneți” m-a dezamăgit mai puțin decât „Lola și băiatul de treabă din vecini”. Nici nu regret acest rating, o să plouă oricum cu multe stele de la atâția alți bloggeri, regretul meu va fi astupat de voci mai puternice care își vor striga iubirea pentru această poveste. Îi invidiez de pe acum, recunosc, mi-aș dorit să o îndrăgesc și eu cum o vor face poate ei.

Partea bună:

josh-parisPrima parte a cărții a fost bunicică. Nu m-a dat pe spate, nu m-au trecut firori, nu m-am îndrăgostit de personaje, nu am râs cu gura până la urechi, dar până la un punct povestea mi-a parut amuzantă, drăgălașă.

Sfârșitul a fost fermecător, romantic, dulce. M-a umplut de tandrețe și, pentru o clipă, mi-am amintit cum era atunci când cuvintele lui Stephanie îmi ajungeau la inimă, câtă bucurie mi-a provocat odată această poveste când Anna era vocea pe care o ascultam – în „Anna și sărutul franțuzesc”.

Partea mai puțin bună:

Cum se poate ca un personaj atât de fain ca Josh (un artist, romantic, inteligent, amuzant, sarcastic), pe care l-am adorat în primul volum să devină atât de lipst de farmec și de personalitate? Cum se poate ca fata pe care Stephanie i-a ales-o să fie atât de prostuță, de copilăroasă, de naivă și de insipidă? Cum, când pâna și Rashmi ar fi putut la final să fie mai potrivită pentru el, cu tot tumultul relației lor anterioare?

M-am chinuit să citesc partea de mijloc (mai tot ce vine după Barcelona), m-am străduit să nu-mi dau ochii peste cap la cât de ridicole au fost unele scene, la cât a fost acțiunea influențată de gelozie inutilă și neînțelegeri banale. Absența temporară a lui Josh a făcut și mai greu de suportat acea parte, în condițiile în care Isla nu mi-a părut deloc agreabilă.

Poate problema e că nu am luat parte la momentul când s-au îndrăgostit. Povestea practic începe cu mult înaintea cărții, sentimentele Islei sunt deja sedimentate, iar eu nu am înțeles ce au văzut unul la celălalt, nu am fost părtașă la ce a dat naștere sentimentelor lor și nici nu mi-au părut credibile.

Mai este și drama teribil de exagerată, bazată pe invidia Islei la adresa lui Rashmi, gelozia ei e ridicolă ce nu are baze concrete, cuplul certându-se prea mult și din motive lipsite de valoare, iar eu am obosit treptat, nu mi-am dorit să iau parte la astfel de conflicte și nici nu m-a mai interesat fericirea lor până la adânci bătrâneți – pe care consider că nu o merită.

Concluzie:

Mi-a lipsit magia. A fost o sclipire la sfârșit, Etienne și Anna arătându-mi din nou că sunt preferații mei, dar era prea puțin, prea târziu, dădeam ultimele pagini și regretam prea mult din ce am citit până acolo.

Josh e un artist, povestea lui trebuia să îmi taie răsuflarea, sfârșitul lui fericit trebuia să îmi dea fiori, vocea lui trebuia să îmi pună zâmbete pe buze.. Dar nu a fost așa.

Regret puțin că am citit această carte, că nu am lăsat imaginația să zburde în voie. Ar fi fost mai bine așa.
Sper numai ca voi să aveți mai mult noroc cu această carte.

Spor la citit, la miez de noapte!

„Isla și Fericirea până la adânci bătrâneți” apare în 20 mai 2015, la editura Epica.
PS: Mulțumesc celor de la Epica pentru că au păstrat coperta în stilul celorlalte 2 volume!

isla-si-fericirea-pana-la-adanci-batraneti-readingaftermidnight